Citate de Johann W. Goethe

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Cu altii numai impreuna poti infrunta primejdiile toate.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

Nimic nu ne face mai necesari in lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii nostri.

Un mare defect sa te inchipui mai mult decat esti si sa te pretuiesti mai putin decat valorezi.

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

A descoperi lipsurile nu este suficient, daca nu propui si mijloacele de indreptare.

Clipa, mai stai putin, esti atat de frumoasa!

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Am fost un om, adica un luptator.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

Isi merita viata, libertatea, acela numai ce zilnic si le cucereste neincetat.

Mai multă lumină... (Ultimele cuvinte)

Tot ce se naste cauta spatiu si durata.

Un sfat cand nu e rau, nu-l voi dispretui.

Marea mangaiere a mediocrilor este ca geniul insusi e muritor.

Eternul feminin ne atrage spre culmi. (Al doilea Faust, 1832)

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău.   Cum călătorul, dimineața, Scrutează-al spațiului mister, Dar zarea i-o ascunde ceața, Iar ciocârlia cântă-n cer:   Astfel privirea mea străbate Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi, Iar cântecele mele toate Te cheamă jalnic înapoi! (Celei de departe) Traducere de N. Porsenna

Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.

Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! Stingheră, fără zbor spre bucurie, un loc mereu măsor de pe tărie. Ah! blîndul meu amor e-n pribegie. Ca beată sînt, şi mor arzînd de vie. Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! (Doar cine-a plîns de dor) (Traducere Teodor Boşca)