Citate despre Existenta

Un mare defect sa te inchipui mai mult decat esti si sa te pretuiesti mai putin decat valorezi.

Eternul feminin ne atrage spre culmi. (Al doilea Faust, 1832)

Adevărul este o flacără atât de luminoasă, încât mulți oameni nu-i pot suporta lumina. Unii închid ochii ca să nu-l vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.

Nu sunt aici ca să gândesc, ci să exist, să simt, să trăiesc!... Inimă! Căldură! Sânge! Umanitate! Viaţă! © CCC

Existența unui popor nu se discută, ea se afirmă. (Afirmație din discursul său de apărare în Procesul Memorandumului)

Când ajungi să-ţi câștigi singur existenţa...  Și s-o mai câștigi şi pe-a altora - e mai greu s-o mai iei metodic, ca la şcoală, sau cum ar trebui să fie la şcoală, şi să-nveţi ce n-ai învăţat când ar fi fost vremea de-nvăţat.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

A face prozeliti este dorinta naturala a fiecarui om.

Când voi înceta să exist, nu voi fi existat niciodată. (Aforisme)

Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.

Am fost un om, adica un luptator.

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Existenta, iar nu fericirea noastra, intereseaza natura. (Viata, amorul si moartea)

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Traiesc, iar acest lucru imi este cat se poate de clar.

In randul oamenilor, nu recunoastem pe deplin existenta decat a celor pe care ii iubim. (Greutatea si harul) © CCC

Toata existenta parea sa se intemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau barbat, vagabond sau burghez, rational sau simtitor - nicaieri nu puteai trai concomitent inspiratia si expiratia, barbatia si feminitatea, libertatea si ordinea, instinctul si spiritul, intotdeauna unul trebuia platit cu pierderea celuilalt, si intotdeauna si unul, si celalalt erau la fel de importante si demne de a fi dorite!

Cel care își recunoaște în mod conștient limitele este cel mai aproape de perfecțiune. (Cugetări în proză, 1870)

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.