Citate de Johann W. Goethe

Fiecare om e o poveste care nu seamănă cu niciuna. (Omul, acest necunoscut) © CCC

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

Daca vrei sa fii de vreun folos pe lumea asta, trebuie sa te jertfesti pe tine insuti. Omul nu traieste pe pamant numai pentru fericire sau cinste, el traieste pentru a darui lucruri de seama omenirii, pentru a-si desavarsi nobletea sufleteasca si a se inalta deasupra josniciei in care cei mai multi dintre oameni isi traiesc viata.

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Multumeste-te sa fii om.

Puterea omului a crescut in toate domeniile, cu exceptia puterii asupra lui insusi. © CCC

Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.

Nimic nu este mai inspaimantator ca ignoranta activa.

Omul este perfect intotdeauna, caci daca nu ar fi, nu ar putea deveni vreodata, numai ca trebuie sa-si dea seama de asta.

Mai sus decât animalele, mai jos decât îngerii, captivi în Edenul nostru stupid. (Sfârșitul paradei) © CCC

Oamenii sunt trecatori, faptele lor sunt trecatoare, dar gandirea lor ramane vesnic o pecete a timpurilor.

Daca intalnesti un om de valoare, incearca sa fii ca el. Daca intalnesti un om mediocru, cauta-i defectele in tine insuti. © CCC

Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.

Omul este singurul animal care refuza sa fie ceea ce este.

Omul face rău aşa cum albina face miere.

Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale și a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul și sfinţenia. (Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)

Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedago­gic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.

N-am intalnit un om de la care sa nu fi avut ceva de invatat.

Sunt oameni a caror fata este medalia fiintei lor. Si sunt oameni a caror fata este reversul medaliei.