Johann W. Goethe
Johann Wolfgang Goethe, 28 aug. 1749 – 22 mar. 1832, mare poet german, prozator, gânditor și om de stiință, una dintre cele mai puternice personalități ale literaturii universale. A trăit 83 de ani.
Reputaţia sa literară s-a impus în toată Europa odată cu romanul romantic din tinereţe Suferinţele tînărului Werther (1774). Ea a fost consolidată ulterior de principala sa operă, Faust (1808 – 1831), şi de câteva romane importante.
A avut şi preocupări ştiinţifice, publicând o lucrare despre metamorfoza plantelor şi un studiu clasic de teoria culorilor.
Deşi nu era privit el însuşi ca filozof, Goethe a manifestat un interes profund faţă de ideile filozofice, mai ales faţă de panteismul lui Spinoza, de panpsihismul lui Leibniz şi de estetica lui Kant.
Influenţa sa asupra filozofilor germani, îndeosebi asupra prietenilor săi Schiller şi Schopenhauer, a fost considerabilă.
Importanţa sa în evoluţia romantismului se reflectă în opera principalului filozof al romantismului, F. W. von Schelling.
Opere principale:
– dramele: Faust; Egmont, 1787; Ifigenia in Taurida; Tasso; Götz von Berlinchingen, 1773; Prometeu;
– romanele: Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister; Suferintele tanarului Werther; Hermann si Dorothea.
– note de calatorie: Calatoria din Italia, 1786—1788.
– lucrarea autobiografica: Poezie si adevar etc.
Citate asemanatoare
-
Ce viu e-al firii
Chip luminos!
Ce mândru soare,
Ce plai voios!
E-n floare-acum
Orice vlăstar,
Şi glasuri mii
Pe crengi răsar.
De-avânt şi cânt
Tot omu-i plin.
O, câmp, o, cer!
O, râs senin!
O, tu, iubire,
Dalbă splendoare,
Ca-n zori un abur
Pe munţi în zare!
Tu-nfiorezi
Proaspăta glie
Şi-al firii imbold,
Iar lumea re-nvie.
O, dulce fată,
Ce dragă-mi eşti!
Ce calzi ţi-s ochii!
Cât mă iubeşti!
Precum ciocîrliei
Cântare şi-azur,
Iar florii o boltă
Cu aerul pur,
Aşa-mi eşti tu dragă,
Şi-o flacără sunt!
Tu, ce duh tânăr,
Extaz şi avânt
Spre vers şi dansuri
Îmi dăruieşti,
Fii pururi ferice,
Precum mă iubeşti!
(Cântec de mai)
(Traducere Teodor Boşca)
Îmi place omul care râvnește imposibilul. (Al doilea Faust, 1832)Natura este singura carte in care fiecare fila pastreaza cate un adevar.Activitatea omului usor poate slabi; repede îi place linistea absoluta.Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.Trateaza-i pe oameni ca si cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ajuta-i sa devina ceea ce sunt capabili sa fie. © CCCCe-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.Sa se uite fiecare in adancul sufletului sau si are sa gaseasca multe lucruri de inlaturat.Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot. (Faust, I, Noaptea)Numai atunci cand vei avea incredere in tine, vei inspira incredere si altora. © CCCCel care își recunoaște în mod conștient limitele este cel mai aproape de perfecțiune. (Cugetări în proză, 1870)Mistificarile sunt si raman o distractie pentru oamenii fara ocupatie, mai mult sau mai putin spirituali. Micile fapte rautacioase, placerea de a chinui pe altul si a parea superior lui, sunt o distractie pentru aceia care nu sunt prea ocupati cu ei insisi, si nici nu cauta sa faca ceva de isprava pentru restul lumii.Trebuie să ne schimbăm mereu, să ne reînnoim şi să ne reîntinerim noi înşine, altfel devenim rigizi. We must always change, renew and rejuvenate ourselves; otherwise we harden. © CCCA descoperi lipsurile nu este suficient, daca nu propui si mijloacele de indreptare.Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCCNimanui nu-i poate fi neplacuta propria sa infatisare; omul cel mai urat, ca si cel mai frumos, are dreptul sa se bucure de felul in care arata. Iar pentru ca bunavointa infrumuseteaza, si oricine se priveste in oglinda cu bunavointa, se poate afirma ca oricine e ingaduitor fata de el.Din pacate, buna crestere si cuviinta ne sunt recomandate nu din pricina valorii lor, ci din aceea a parerii pe care oamenii si-ar putea-o face despre noi.O culegere de anecdote şi maxime este cea mai preţioasă comoară pentru omul de lume, dacă ştie să presare la locul potrivit pe cele dintâi, iar pe celelalte să şi le amintească în cazuri adecvate.Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.Nimeni nu este mai înrobit decât cel ce se crede liber fără să fie. (Cugetări în proză, 1870)Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.