Citate despre Existenta

Poporul român este imprevizibil: trece de la grația supremă la servitutea voluntară în câteva ore.

Popor, alege-ti sefi, nu stapani!

Toata existenta parea sa se intemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau barbat, vagabond sau burghez, rational sau simtitor - nicaieri nu puteai trai concomitent inspiratia si expiratia, barbatia si feminitatea, libertatea si ordinea, instinctul si spiritul, intotdeauna unul trebuia platit cu pierderea celuilalt, si intotdeauna si unul, si celalalt erau la fel de importante si demne de a fi dorite!

Nu insusiri intelectuale sau virtuti speciale determina locul pe care-l ocupa diferitele popoare in mersul culturii umane, ci dezvoltarea economica respectiva.

Fiecare noțiune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care dă culoare existenței sale. (Din voia Domnului)

Sunt aici. Exist. Sunteți aici. Existați. Suntem aici. Existăm. Ce mai încoace și-ncolo! E de mirare. E stupefiant. Dar așa stau lucrurile. Participăm cu toții, fără să fi solicitat, la o evidență fragilă, luminoasă și confuză, la care ținem mai mult decât la orice, deși deseori o vorbim de rău: viața. Din câte știm și cel puțin până astăzi, această viață, care este cel mai de preț bun al nostru, se desfășoară pe o planetă privilegiată și banală, o fracțiune minusculă, și sincer vorbind, rizibilă, din imensul univers. (Călăuza rătăciților, Uimirea) © CCC

Raţiunea de a fi a optimiştilor este că se simt trăind; aceea a pesimiştilor, că se privesc trăind.

Ca orice om, fara indoiala inca de pe vremea pictorilor din pestera Lascaux - poate chiar inainte de ei – si eu ma intreb despre sensul vietii noastre si despre existenta unei vieti de apoi, a unei transcendente, oricare ar fi forma ei. Hazardul, din nou, este un element fundamental al cresterii complexitatii. Dar este el autoritatea suprema? Tot ce exista este rezultatul purei intamplari? Nu cred. Dar atunci? Ce sau cine? As vrea atat de mult sa stiu... Adesea, sunt intrebat: "Sunteti credincios?" Iar eu raspund: "Cred ca da, dar nu stiu in ce cred!" © CCC

Nu sunt adept al parerilor cu caracter general despre popoare intregi… Cred ca oameni buni si rai se gasesc in toate natiile.

Vei vedea ca lucrurile omenesti nu sunt decat fum si neant, mai ales daca-ti vei aminti ca ceea ce s-a schimbat odata nu va mai exista in veci.

Nationalitatea trebuie sa fie simtita cu inima si nu vorbita numai cu gura. Ceea ce se simte si se respecta adanc se pronunta arareori.

Nu pot să nu găsesc fiecare existență extraordinară. Atâta timp cât suntem dispuși să ne dăm osteneala să o cercetăm, fiecare viață este excepțională și merită să fie povestită, cu partea ei de lumină, cu zonele gri și cu fisurile sale. (Acrobații) © CCC

Când un popor împovărat sub lanțuri grele ezită să le rupă cu propriile mâini, poate schimba cu ușurință tiranii, dar nu își poate câștiga niciodată libertatea. © CCC

Vai de poporul lipsit de incredere in sine insusi! Nu-i este dat sa savarseasca fapte mari!

Calitatile morale ale unui popor atarna - facand abstractie de clasa si de rasa - de starea sa economica...Deci conditia civilizatiei statului este civilizatia economica.

Destinele glorioase ale popoarelor nu depind nici de forta lor numerica, nici de intinderea teritoriala a tarilor, ci de chipul in care se pricep si slujesc civilizatia.

Iubesc acest popor bun, bland, omenesc, pe spatele caruia diplomatii croiesc harti si razboaie, zugravesc imparatii despre care lui nici prin gand nu-i trece.

Existenta este o datorie, chiar daca n-ar dura decat o clipa.

Va fi neplăcut, zice Dumnezeu, dacă nu vor mai fi acești francezi. Sunt lucruri pe care le fac, nu va mai fi nimeni care să le înțeleagă. (Misterul Sfinţilor Inocenţi) "Viețile poporului francez au fost plantate, dezrădăcinate și replantate de-a lungul istoriei. Cuceritorii romani au lăsat francezilor un sentiment de fast și grandoare, precum și o afinitate pentru control și organizare birocratică. Romanii au introdus conceptele de centralizare și birocrație complexă care au prins rădăcini în inimile și mințile franceze. Conceptul actual de grandoare al Franței a fost pentru prima dată îndreptat asupra poporului francez în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Din această epocă epică a apărut ideea că francezii erau gardieni ai valorilor universale prețuite și că țara lor era un far pentru întreaga lume. Francezii se vedeau favorizați, posesori de idei și valori râvnite și prețuite de restul omenirii. După cum se spune, poetul francez Charles Peguy a scris: „Ce neplăcut va fi, zice Dumnezeu, dacă nu vor mai fi francezii."." (Martin J. Gannon, Rajnandini Pillai - Understanding Global Cultures / Înțelegerea culturilor globale) © CCC

Un popor de oi dă naștere, în cele din urmă, unui guvern de lupi. (Zece negri mititei) © CCC