Citate de Nicolae Titulescu

Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului… Sau a banului… De aceea românul spune că “banul e ochiul dracului”. E o veche zicală și e adevărată. Te dezumanizează. Sunt atât de îndurerată de spectacolul contemporan, încât greu mă pot despătimi, privind cu indiferență împrejur. Mă uit la oameni cu dragoste, dar văd mulţi oameni lipsiţi de milă, cei care au maşini de miliarde şi pe care le schimba frecvent, dar nu ar da un leu săracilor… Sau pentru refacerea unei biblioteci, a unei case memoriale, a unei biserici… Iar asta înseamnă să-ţi pierzi sufletul, a pierde iubirea pentru aproapele tău, pentru tot ceea ce este creaţie, spirit. Peste tot auzi manele… nişte orori. Apoi lipsa de cuviinţă; noi eram un popor cuviincios, iar acest cuvânt a dispărut din vocabularul nostru. Există în noi acest impuls de vulgarizare, de înjosire. Suntem cufundați în mlaştina materiei. Avem ce merităm, din toate punctele de vedere.

E absurda credinta ca individualul ar putea fi salvat, atunci cand colectivul ar fi amenintat sa se prabuseasca.

Nici un popor nu e atat de decazut incat sa nu merite sa te jertfesti pentru el, daca ii apartii.

Dreptatea e in continua evolutie. Ce e dreptatea de azi daca nu nedreptatea contra careia ziua de maine e menita sa-si ridice protestul? Ceea ce azi e considerat ca o cucerire va fi socotit maine ca un lucru indiferent sau mic.

O natiune are dreptul sa se conduca dupa interesul ei, in marginea cerintelor morale, fara indeplinirea carora se savarseste o derogare de la umanitate.

Cand este contrazisa de ratiune, o stare de spirit poate constitui un pericol.

Atunci cand sunt in joc interesele mele, eu nu sunt influentat de teama de a-i nemultumi pe prietenii mei.

Nefericit poporul care are nevoie de eroi! (Galileo Galilei, 1938)

Pentru ca un popor care abia se naste sa poata gusta maximele sanatoase ale politicii si sa urmeze regulile fundamentale ale ratiunii de stat, ar trebui ca efectul sa poata deveni cauza, ca spiritul social, care trebuie sa fie opera institutiei, sa prezideze la crearea insasi a acestei institutii; si ca oamenii sa fie, inainte de a exista legi, ceea ce trebuie sa fie datorita legilor.

Esti tare cand in lupta te sprijina poporul.

Cu cat un popor e mai putin civilizat, cu atat are mai multe cuvinte straine in limba.

Politica imi apare ca o coordonare a stiintelor existente, din care va trebui sa izvorasca o stiinta noua: stiinta pacii.

Nu exista dificultate derivand din relatiile intre oameni, care sa poata rezista unirii si cooperarii internationale.

Cand sustine dreptul la existenta si la libera dezvoltare a fiecarui popor, sentimentul national e un simbol de actiune, nu numai perfect legitim, dar si de o incontestabila etica. El poate deveni chiar sublim, atunci cand, ca in razboaie, duce la sacrificiile supreme. Cand insa, proclamand superioritatea indiscutabila a unor anumite natiuni si inferioritatea iremediabila a celorlalte, lupta ca sa asigure celor dintai putinta de a dispune, dupa bunul lor plac, de cele din urma, nationalismul inceteaza de a mai fi un sentiment respectabil, fiindca nesocoteste justetea si ameninta pacea.

Calitatile morale ale unui popor atarna - facand abstractie de clasa si de rasa - de starea sa economica...Deci conditia civilizatiei statului este civilizatia economica.

Eroii nu mor niciodata pentru natiunile din care s-au nascut sau pe care, cu spiritul lor creator, le-au plasmuit din nou.

Cand porunceste constiinta, oamenii onesti procedeaza intotdeauna in acelasi sens.

Nu sunt adept al parerilor cu caracter general despre popoare intregi… Cred ca oameni buni si rai se gasesc in toate natiile.

Un popor, care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi.

Destinele glorioase ale popoarelor nu depind nici de forta lor numerica, nici de intinderea teritoriala a tarilor, ci de chipul in care se pricep si slujesc civilizatia.