In pornirea lui catre ideal, omul s-a lovit in primul rand de propria sa natura, de originea sa animalica. Orice pas inainte a fost o lupta, si in aceasta lupta instinctele egoiste au fost adesea mai puternice decat aspiratiile ideale. Dar aceste aspiratii n-au pierit niciodata cu totul din inima omeneasca. Cu lumina lor slaba, ele au aratat omului, in vremurile intunecate, calea cea adevarata si l-au ajutat sa lupte necontenit, spre a se ridica mai sus, tot mai sus, deasupra propriei sale naturi.
Paradisul lui Dante, aceasta sublima expresie a idealului, acest albastru vesnic nu se gaseste decat in suflet.
Idealul este calauza sufletului omenesc.
Ceea ce cerem noi este ca lumea sa devina pura si sa se poata trai in mijlocul ei.
Ideile nu mor odata cu aceia care le intrupeaza…Aceia care mor pentru o idee sunt eroi al caror testament consta in simplul cuvint: “continuati”.
Ca sa-ti justifici existenta, ai nevoie nu numai de paine, ci si de o idee morala.
Nu exista inaltimi de neatins, ci numai aripi prea scurte.
Ferice de acela care are un ideal, chiar daca greseste. Omul are nevoie sa creada in ceva, sa creada in cineva.
Idealurile se aseamana cu stelele: nu le poti atinge, in schimb te poti orienta.
Idealismul creşte direct proporţional cu distanţa până la problema în cauză.
Exista un domeniu in care sentimentul poate deveni un pretios aliat al ratiunii; este acela al intelegerii reciproce dintre popoare… omul nu poate fi strain de semenul sau prin simplul fapt ca il desparte o granita.
Cand ti-ai ales o stea, cu greu iti mai poti lua ochii de la ea.
Idealul moral cel mai inalt pentru care luptam este sa ramanem in armonie cu lumea fizica, aceea care ne asigura fericirea, fara sa rupem cu lumea morala, aceea care ne stabileste demnitatea.
Nimeni nu intalneste de doua ori idealul. Cat de putini il intalnesc chiar o singura data.
Suntem cu toții în noroi, dar unii privesc la stele.
Idealul unui zeu este de a deveni om, stiind ca isi va regasi puterea, iar visul omului, este de a deveni zeu fara a-si pierde personalitatea.
Unii traiesc fara niciun ideal, fara nicio tinta: trec prin lume ca niste fire de paie pe un rau. Nu merg ei, ci curentul ii duce.
Sa ne alegem un om virtuos si sa-l avem mereu in fata ochilor, ca sa ne purtam ca si cum ne-ar vedea.