Citate de Henrik Ibsen

Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.

Am fost destul de norocosi pentru a putea simti acea plenitudine a vietii pe care ti-o da incercarea de a-ti pune idealurile de acord cu actiunea.

Mi-am indreptat intotdeauna privirile spre viitor.

Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.

Ce lucru incantator ca o fiinta sa fie creata pentru fericirea alteia. © CCC

Sa nu te inseli pe tine insuti, ci sa te folosesti de ceea ce ai dobandit — de experienta ta —, pentru a merge mai departe…, mai sus. Sa adaugi ceva in plus la ceea ce ai facut.

Omul cel mai puternic din lumea intreaga este cel care-i cel mai singur.

Idealurile umanitatii s-au impus intotdeauna cu mijloace inumane.

Virtualmente, orice ideal este o mustrare de constiinta.

Viata omului numai atunci e pretioasa cand urmareste un ideal.

Omul intreg isi calauzeste viata prin reprezentari anticipate, prin ceea ce numim “cauze finale” sau, mai comun, idealuri.

Paradisul lui Dante, aceasta sublima expresie a idealului, acest albastru vesnic nu se gaseste decat in suflet.

Idealurile se aseamana cu stelele: nu le poti atinge, in schimb te poti orienta.

In pornirea lui catre ideal, omul s-a lovit in primul rand de propria sa natura, de originea sa animalica. Orice pas inainte a fost o lupta, si in aceasta lupta instinctele egoiste au fost adesea mai puternice decat aspiratiile ideale. Dar aceste aspiratii n-au pierit niciodata cu totul din inima omeneasca. Cu lumina lor slaba, ele au aratat omului, in vremurile intunecate, calea cea adevarata si l-au ajutat sa lupte necontenit, spre a se ridica mai sus, tot mai sus, deasupra propriei sale naturi.

Exista ceva si mai trist decat pierderea idealurilor: implinirea lor.

Ajuti numai pe cineva ce, chiar cand nu mai poate, vrea.

Mergi, lucreaza, nu te opri, nu te multumi cu atat; ai totul de invatat, totul de facut, totul de cucerit pentru a-ti implini viata asa cum trebuie.

Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.

Nimeni nu intalneste de doua ori idealul. Cat de putini il intalnesc chiar o singura data.

Mii de cuvinte nu-s cat o fapta, ia aminte.