Citate de Henrik Ibsen

Noţiunea noastră de societate perfectă îmbrăţişează familia ca centru şi ornament, dar acest paradis nu este sigur până când nu apar copiii pentru a anima şi completa imaginea. © CCC

Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.

Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.

Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.

Societatea este o abstractizare. Abstracția nu este o realitate. Ceea ce este realitate este relația. Relația dintre ființele umane a creat ceea ce numim societate. (Krishnamurti în Bombay 1981) © CCC

Sa stii! Si a trai e o arta.

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Fericirea e inainte de orice in sentimentul de liniste, de voiosie si de siguranta al unei constiinte curate.

Care este prima datorie a omului? Raspunsul e simplu: sa fie el insusi!

Societatea nu trăieşte din idei negative, ci din idei pozitive. (Despre sistemul industrial) © CCC

N-as vrea sa mai insist, societatea romaneasca nu se da in vant dupla melancolii. Are alte preocupari azi. Toate legate de bani. Pe busole, in locul nordului, s-ar putea lipi un euro sau un dolar. (Calomnii mitologice)

E-naltator sa iti alegi un tel s-apoi, trecand prin foc, s-ajungi la el.

În societatea umană totul este îmbibat de prostie, totul este făcut de proşti în mijlocul proştilor.

Adevărul nu conferă onoruri nici unei societăți, antice sau moderne. Societatea trebuie să onoreze adevărul sau să piară.

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)

Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.

Omul cel mai puternic din lumea intreaga este cel care-i cel mai singur.

Societatea este bine cârmuită când cetățenii se supun magistraților, iar magistrații, legilor. (Fragmente)

Ajuti numai pe cineva ce, chiar cand nu mai poate, vrea.

Societatea are nevoie de oameni care au grijă de bătrâni și care știu să fie plini de compasiune și onestitate. © CCC