Citate de Henri de Saint-Simon

Am împărțit societatea în două categorii: prietenii mei, sau cel puțin idioții mei - dar asta e treaba mea - și apoi, idioții altora, pe care nu îi suport nicio secundă. © CCC

Progresul minții umane, revoluțiile care au loc în dezvoltarea cunoașterii, conferă fiecărui secol caracterul său aparte. (Prefața lucrării Reorganizarea Comunității Europene, 1814) © CCC

Societatea are nevoie de oameni care lucrează în spitale. Societatea are nevoie de tot felul de abilități care nu sunt doar cognitive; sunt emoționale, sunt afective. Nu poți conduce societatea doar pe date și pe computere. © CCC

Adevărul nu conferă onoruri nici unei societăți, antice sau moderne. Societatea trebuie să onoreze adevărul sau să piară.

Ceea ce se numește lumea bună nu este, de obicei, altceva decât un mozaic de caricaturi lustruite. © CCC

Societatea are nevoie de oameni care au grijă de bătrâni și care știu să fie plini de compasiune și onestitate. © CCC

Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.

Întreaga societate se bazează pe industrie. Industria este singura garanție a existenței sale, singura sursă a întregii sale bogății și a întregii sale prosperități. Starea de lucruri cea mai favorabilă industriei este, tocmai din acest motiv, cea mai favorabilă societății. (Industria) © CCC

Societatea care se plange de parazitii ei se osandeste intrucatva si pe sine insasi; parazitii se incuiba numai unde este murdarie fizica sau morala.

Filosoful se plasează în vârful gândirii; de acolo analizează ce a fost lumea și ce trebuie să devină. El nu este doar un observator, este un actor; este un actor de primă clasă în lumea morală, pentru că sunt opiniile lui despre, pentru că opiniile lui despre ceea ce trebuie să devină lumea sunt cele care reglementează societatea umană. (Disertație despre știința omului: fiziologia religioasă) © CCC

Societatea este o abstractizare. Abstracția nu este o realitate. Ceea ce este realitate este relația. Relația dintre ființele umane a creat ceea ce numim societate. (Krishnamurti în Bombay 1981) © CCC

Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.

Istoria, se spune, este Breviarul Regilor. Din felul în care guvernează regii, se vede limpede că Breviarul lor este lipsit de valoare. Istoria, de fapt, în aspectul ei științific, nu a ieșit încă din scutecele copilăriei. (Disertație despre știința omului) © CCC

Daca accepti sa te alaturi gloatei, devii imun. Pentru a fi admis si apreciat trebuie sa te reduci la zero, sa devii unul cu gloata, de nedeosebit. Poti sa visezi daca visezi ca ei.

Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.

Cand edificiul unei societati e putred, masele conduc la naruirea lui. (Psihologia multimilor)

Cu nici o ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)

Societatea exista pentru beneficiul oamenilor, si nu oamenii pentru beneficiul societatii.

Epoca de aur a omenirii nu este în urma noastră, ci înaintea noastră. © CCC