Vântul scutură toţi merii
Poartă note de ghitară…
Este rândul primăverii
Bună sară!

Evantaliul ascunde
Vorbe dulci şi măşti frumoase…
Dar de unde până unde?
Sănătoase?

Câte tragice tirade
Declamate-n ironie…
Dar aşa poate se cade
Să şi fie.

Ce dulceaţă prefăcută
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Când din gură îşi sărută
Ochişorii.

De-ar putea noi ştim prea bine
C-amândouă şi i-ar scoate
Au geloase una d-alta
Nu sunt toate?

Dar astfel se tot împacă
Sub umbrarul cel de viţe
Gungurind ca pe o cracă
Porumbiţe.

Numai rozele durerii
Printre râs s-amestecară
Când de flori se scutur merii…
Bună sară!

(cca. 1881–1882)

(Vântul scutură toți merii…)