Citate de Émile Durkheim

Societatea este o abstractizare. Abstracția nu este o realitate. Ceea ce este realitate este relația. Relația dintre ființele umane a creat ceea ce numim societate. (Krishnamurti în Bombay 1981) © CCC

Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.

Societatea are nevoie de oameni care au grijă de bătrâni și care știu să fie plini de compasiune și onestitate. © CCC

Noi nu putem dori sa iesim din societate, fara a vrea sa incetam de a fi oameni.

Societatea devine infern de indata ce vrem sa facem din ea un paradis. © CCC

Nu putem evalua ce pierde societatea neglijând punctele forte pentru a folosi punctele slabe, călcând prostește în picioare filozofi care i-ar regla cursul într-un mod superior, pentru a se lăsa condusă de aventurieri care, de cele mai multe ori, nu au nici cap, nici inimă. © CCC

Omul nu poate trai daca nu simte atasament fata de ceva care sa-l depaseasca. Viata nu este suportabila decat daca ii intrevedem ratiunea de a fi, daca are un tel prin care sa merite osteneala de a o trai.

Societatea nu trăieşte din idei negative, ci din idei pozitive. (Despre sistemul industrial) © CCC

În societatea umană totul este îmbibat de prostie, totul este făcut de proşti în mijlocul proştilor.

Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.

Adevărul nu conferă onoruri nici unei societăți, antice sau moderne. Societatea trebuie să onoreze adevărul sau să piară.

Societatea este bine cârmuită când cetățenii se supun magistraților, iar magistrații, legilor. (Fragmente)

Cu nici o ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

Ceea ce se numește lumea bună nu este, de obicei, altceva decât un mozaic de caricaturi lustruite. © CCC

Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.

Societatea are nevoie de oameni care lucrează în spitale. Societatea are nevoie de tot felul de abilități care nu sunt doar cognitive; sunt emoționale, sunt afective. Nu poți conduce societatea doar pe date și pe computere. © CCC

Societatea care se plange de parazitii ei se osandeste intrucatva si pe sine insasi; parazitii se incuiba numai unde este murdarie fizica sau morala.

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)

Societatea celui de-al Doilea Val este industrială și se bazează pe producția în masă, distribuția în masă, consumul în masă, educația în masă, mass-media, recreerea în masă, divertismentul în masă și arme de distrugere în masă. Combini aceste lucruri cu standardizarea, centralizarea, concentrarea și sincronizarea și ajungi la un stil de organizare pe care îl numim birocrație. © CCC

Noţiunea noastră de societate perfectă îmbrăţişează familia ca centru şi ornament, dar acest paradis nu este sigur până când nu apar copiii pentru a anima şi completa imaginea. © CCC