Spiritul omenesc este ca un hambar atât de greu de umplut încât, din punctul de vedere al cunoașterii, reprezintă o prăpastie.
(Marea didactică, 1632)
E absurda credinta ca individualul ar putea fi salvat, atunci cand colectivul ar fi amenintat sa se prabuseasca.
Nici nu ne putem inchipui cat spirit trebuie sa posedăm pentru a nu fi niciodata ridicoli.
Elanul creator nu cunoaste piedici… niciodata satisfacuti, niciodata descurajati.
Vrem sa fim prietenii tuturor natiunilor, fara exceptie, dar in treburile noastre nu primim ca stapan decat pe noi insine.
Dreptatea e in continua evolutie. Ce e dreptatea de azi daca nu nedreptatea contra careia ziua de maine e menita sa-si ridice protestul? Ceea ce azi e considerat ca o cucerire va fi socotit maine ca un lucru indiferent sau mic.
Idealul este in sine o realitate in devenire.
Spiritul, aflat in fata a tot soiul de dificultati, poate gasi o salvare ideala in absurd.
Dreptul evolueaza paralel cu nevoile sociale.
Ironia e mai degraba un joc al spiritului. Umorul ar fi mai degraba un joc al inimii, un joc al sensibilitatii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.