Citate de Charles A. Sainte-Beuve

Poezia e un element esential al omului.

Tinem mai mult sa trecem drept oameni de spirit decat ne temem sa trecem drept oameni rai. Inteligenta nu-si are destule neajunsuri proprii ca sa nu i le adaugam si pe cele ale rautatii? Toti prostii se tem de omul de spirit; fara a-i accepta pe cei rai, toata lumea se teme de omul rau.

Cand o femeie a dat cheia de la inima ei, foarte rar se intampla sa nu-i schimbe incuietoarea. © CCC

Cinicul poate fi fericit numai daca face ca lumea sa para celorlalti la fel de pustie cum i se pare lui.

Ce este un clasic?...Un adevarat clasic, cum mi-ar placea sa-l inteleg definit, este un autor care a imbogatit spiritul uman, care i-a sporit, in mod real, comoara, care l-a silit sa faca un pas mai mult, care a descoperit un adevar moral fara echivoc sau a surprins o pasiune eterna in inima noastra, in care totul parea cunoscut si explorat, care si-a exprimat gandirea, observatia sau inventia, indiferent sub ce forma, insa larga si mare, fina si de bun-simt, sanatoasa si frumoasa in sine; care s-a adresat tuturor intr-un stil propriu si care este, in acelasi timp, al intregii lumi.

Adesea, cu cat vorbim mai putin, cu atat gandim mai bine. © CCC

Ne amintim că Empedocle spunea că Iubirea strânge laolaltă părţile formând corpuri întregi. Şi Anaxagoras îşi imagina un fel de forţă care, ca să spunem aşa, asigură ordinea şi creează oamenii, animalele, copacii şi florile. Această forţă el o numea spirit sau raţiune. (Lumea Sofiei)

Natiunile mai inclinate catre poezie decat catre gandire se daruiesc mai curand bucuriei care imbata decat ironiei filozofice. Se ascunde ceva trist indaratul glumei intemeiate pe cunoasterea oamenilor; veselia cu adevarat inofensiva izvoraste numai din imaginatie.

Când alergi după vorbe de spirit, cazi adesea în prostie. (Cugetări diverse)

In clipa cand intra activ in viata, tinerii cauta mai degraba in oamenii celebri din trecut si in numele la moda pretexte pentru propriile pasiuni sau sisteme, vehicule pentru incarcatura lor de idei sau pentru inflacararile lor; fie ca le adopta si le exalta, fie ca le resping si le blameaza, de-a curmezisul acestora se afirma ei insisi; isi saluta propria idee si si-o preconizeaza, iar ideea contrara este contestata si aspru judecata. A vedea lucrurile asa cum sunt si pe oameni asa cum au fost, asta presupune o inteligenta dezinteresata si, ca urmare, ma tem, o raceala.

Nu exista om inzestrat cu atata spirit incat sa nu plictiseasca niciodata.

Un spirit cultivat este acela care poate examina lucrurile din mai multe puncte de vedere.

Ironia este o tristețe care nu poate să plângă și zâmbește. © CCC

Un exces duce intotdeauna la contrariul sau.

Ireverentele… cand e sa le comiti, totul este sa le plasezi bine.

Nu recunosti meritul altuia decat cand nu mai ai incotro.

Când un alt om de geniu, Lamartine, a publicat în Interviurile sale literare o critică foarte virulentă și foarte acerbă la adresa romanului Mizerabilii, încă îl văd pe Victor Hugo arătând cu degetul spre pamflet și spunând zâmbind: Încercare de mușcătură din partea unei lebede. (În anul când a fost publicat romanul Mizerabilii, 1862, Lamartine avea 72 de ani și a mai trăit 7 ani. Hugo avea 60 de ani și a mai trăit încă 23 de ani. Hugo, dată fiind vârsta înaintată a lui Lamartine, se referea la pamfletul acestuia ca la un „cântec de lebădă”, care semnifică o ultimă interpretare sau un ultim act remarcabil care anunţă sfârşitul. Mușcătura de lebădă este destul de puternică și dureroasă, dar nu într-un mod care să producă o traumă severă, ducând cel mult la o zgârietură însoțită de o sângerare ușoară.) © CCC

Sunt spiritul care neagă, Întotdeauna, totul. (Mefistofel, actul II) © CCC Son lo spirito che nega Sempre, tutto.

Dezavantajul spiritului – aceasta amuzanta parte de sus – este faptul ca se exercita in detrimentul a ceva sau cuiva. (Muzeul meu dedicat Omului) © CCC

Singur spiritul, daca sufla peste huma, singur e in stare sa creeze omul.