Citate de Charles A. Sainte-Beuve

E nevoie sa ne innoim, sa ne improspatam mereu observatia si vederile noastre, chiar despre aceia pe care ii cunoastem cel mai bine. Nimeni n-are dreptul sa spuna: cunosc oamenii. Tot ce putem spune cu adevarat este: sunt pe cale de a-i cunoaste.

Ironia nu îndreaptă pe nimeni, ci doar îi înrăieşte şi mai tare pe proşti.

Ironia e o ura usoara indreptata contra unor oameni pe care ii iei in serios.

Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora.

Exista numai un singur fel de a intelege bine oamenii, anume de a nu ne grabi sa-i judecam, ci de a trai in preajma lor, a-i lasa sa se explice, sa se dezvaluie zi de zi si sa se zugraveasca ei insisi in noi.

Spiritul omului este asemenea unui urcus in munti: vezi culmea, ti se pare ca esti pe cale sa o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prapastii, alte povarnisuri.

Sarcasmul este limbajul disprețului și unul dintre modurile în care se face auzit cel mai bine: atacă omul în ultimul său bastion care este opinia pe care o are despre sine. (Caracterele) © CCC

Când un alt om de geniu, Lamartine, a publicat în Interviurile sale literare o critică foarte virulentă și foarte acerbă la adresa romanului Mizerabilii, încă îl văd pe Victor Hugo arătând cu degetul spre pamflet și spunând zâmbind: Încercare de mușcătură din partea unei lebede. (În anul când a fost publicat romanul Mizerabilii, 1862, Lamartine avea 72 de ani și a mai trăit 7 ani. Hugo avea 60 de ani și a mai trăit încă 23 de ani. Hugo, dată fiind vârsta înaintată a lui Lamartine, se referea la pamfletul acestuia ca la un „cântec de lebădă”, care semnifică o ultimă interpretare sau un ultim act remarcabil care anunţă sfârşitul. Mușcătura de lebădă este destul de puternică și dureroasă, dar nu într-un mod care să producă o traumă severă, ducând cel mult la o zgârietură însoțită de o sângerare ușoară.) © CCC

Adevaratele, suveranele genii triumfa prin dificultatile prin care altele sunt infrante.

Când alergi după vorbe de spirit, cazi adesea în prostie. (Cugetări diverse)

Sunt spiritul care neagă, Întotdeauna, totul. (Mefistofel, actul II) © CCC Son lo spirito che nega Sempre, tutto.

Nu exista om inzestrat cu atata spirit incat sa nu plictiseasca niciodata.

Dezavantajul spiritului – aceasta amuzanta parte de sus – este faptul ca se exercita in detrimentul a ceva sau cuiva. (Muzeul meu dedicat Omului) © CCC

Ce este un clasic?...Un adevarat clasic, cum mi-ar placea sa-l inteleg definit, este un autor care a imbogatit spiritul uman, care i-a sporit, in mod real, comoara, care l-a silit sa faca un pas mai mult, care a descoperit un adevar moral fara echivoc sau a surprins o pasiune eterna in inima noastra, in care totul parea cunoscut si explorat, care si-a exprimat gandirea, observatia sau inventia, indiferent sub ce forma, insa larga si mare, fina si de bun-simt, sanatoasa si frumoasa in sine; care s-a adresat tuturor intr-un stil propriu si care este, in acelasi timp, al intregii lumi.

Cinicul poate fi fericit numai daca face ca lumea sa para celorlalti la fel de pustie cum i se pare lui.

Ironia este cel mai rafinat mijloc de a înfăţişa defectele celorlalţi.

Cel mai adesea, nu ii judecam pe ceilalti, ci judecam propriile noastre insusiri in ceilalti. (Caiete) © CCC

Orice masura de prevedere ai lua fata de anumiti oameni, e prea putin.

Este greu sa descoperi adevarul asupra oamenilor, ca si asupra lucrurilor, iar dupa ce l-ai gasit, nu e mai putin dificil sa-l pastrezi.

Adesea, cu cat vorbim mai putin, cu atat gandim mai bine. © CCC