Când un alt om de geniu, Lamartine, a publicat în Interviurile sale literare o critică foarte virulentă și foarte acerbă la adresa romanului Mizerabilii, încă îl văd pe Victor Hugo arătând cu degetul spre pamflet și spunând zâmbind: Încercare de mușcătură din partea unei lebede.
(În anul când a fost publicat romanul Mizerabilii, 1862, Lamartine avea 72 de ani și a mai trăit 7 ani. Hugo avea 60 de ani și a mai trăit încă 23 de ani. Hugo, dată fiind vârsta înaintată a lui Lamartine, se referea la pamfletul acestuia ca la un „cântec de lebădă”, care semnifică o ultimă interpretare sau un ultim act remarcabil care anunţă sfârşitul.
Mușcătura de lebădă este destul de puternică și dureroasă, dar nu într-un mod care să producă o traumă severă, ducând cel mult la o zgârietură însoțită de o sângerare ușoară.)
© CCC
Ironia nu îndreaptă pe nimeni, ci doar îi înrăieşte şi mai tare pe proşti.
Ironia este cel mai rafinat mijloc de a înfăţişa defectele celorlalţi.
Ironia este o tristețe care nu poate să plângă și zâmbește.
© CCC
Ironia e pudoarea umanitatii.
Țeapa spiritului, asemenea unui creion, trebuie ascuțită fără încetare.
Ironia e o ura usoara indreptata contra unor oameni pe care ii iei in serios.
Ce e un cinic? Un om care cunoaste pretul tuturor lucrurilor, dar nu cunoaste valoarea nici unuia.
Ironia și inteligența sunt surori bune.
(în Encyclopedia Universalis)
Ironia nu ofileste: ea arde numai buruienile.
Ironia e grauntele de sare, datorita caruia mancarea capata gust.
Sarcasmul este limbajul disprețului și unul dintre modurile în care se face auzit cel mai bine: atacă omul în ultimul său bastion care este opinia pe care o are despre sine.
(Caracterele)
© CCC