Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.
E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea. Iata principiul impertinentei.
Generozitatea nu constă atât în a oferi mult, cât în a oferi la timp.
A-ti da seama de meritele cuiva si, dupa ce l-ai cunoscut, a-l pretui cum se cuvine, iata doua lucruri mari, bune de facut, fara intarziere.
Un barbat poate sa insele o femeie printr-o iubire prefacuta, afara numai daca nu nutreste pentru alta o iubire adevarata.
(Caracterele - Despre femei)
Nu exista pentru om decat o singura nenorocire adevarata, nenorocirea de a se gasi vinovat si de a avea ceva sa-si reproseze.
Armonia cea mai dulce este sunetul vocii celei pe care o iubesti.
© CCC
Dragostea si prietenia se exclud una pe alta.
(Caracterele - Despre inima)
Ironia este o tristețe care nu poate să plângă și zâmbește.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.