Citate de Jean de La Bruyère

Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră. (Litera stacojie)

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)

Se intampla uneori ca o femeie sa-i ascunda unui barbat toata pasiunea pe care o simte pentru el, in vreme ce, la randul sau, barbatul se preface ca are pentru ea toata pasiunea pe care n-o simte. (Caracterele - Despre femei)

O femeie nepasatoare este femeia care nu l-a vazut inca pe barbatul pe care trebuie sa-l iubeasca. (Caracterele - Despre femei)

Judecata unui dusman este, adeseori, mai justa si mai folositoare decat aceea a unui prieten. La oameni, ura este aproape intotdeauna mai profunda decat iubirea. Privirea celui ce uraste este mai patrunzatoare decat privirile celui ce iubeste. Un adevarat prieten este unul si acelasi lucru cu tine insuti. Dar dusmanul tau nu-ti este asemenea tie. Si asta face puterea lui. Ura lumineaza multe lucruri, care iubirii ii raman ascunse.

Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...

Un suflet mare este mai presus de jignire, de nedreptate, de durere si de batjocura; si ar fi invulnerabil daca nu ar suferi de compatimire.

Urăsc omenirea, pentru că mă consider unul dintre cei mai buni dintre oameni și știu cât de rău sunt. © CCC

Putini isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea de greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le condamne la altii...; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie.

Mai adesea laudam ceea ce este laudat, decat ceea ce este de laudat.

Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.

Nu-i aprobam pe altii decat pe temeiul asemanarilor pe care ne dam seama ca le au cu noi insine. Si se pare ca a pretui pe cineva inseamna a-l egala cu tine.

Nu iubim intr-adevar decat o data – prima oara; iubirile care urmeaza sunt mai putin involuntare. (Caracterele - Despre inima)  

Abilitatea este ocazia apropiata a inselatoriei: de la una la alta pasul e alunecos; minciuna constituie singura deosebire dintre ele; daca-i adaugata la abilitate avem inselatoria.

O femeie care nu are ochii atintiti niciodata decat asupra uneia si aceleiasi persoane sau care isi ia mereu ochii de la ea face sa se creada despre ea acelasi lucru. (Caracterele - Despre femei)

Viata se petrece in intregime dorind… © CCC

Daca exista o femeie pentru care ai nutrit o mare pasiune si care a ramas nepasatoare, oricat de insemnate servicii ti-ar aduce dupa aceea in viata, te paste riscul sa ajungi un ingrat. (Caracterele - Despre inima)

Nu sunt pentru om decat trei intamplari in viata: nasterea, viata si moartea; nu stie cand se naste, sufera ca moare, uita sa traiasca.

Daca saracia este mama faradelegilor, intunericul mintii le este tata.

Omul e mincinos din fire, adevărul însă e simplu şi gol; omul îşi doreşte înflorituri şi născociri şi, de aceea, nu are nevoie de adevăr: el îi cade din cer de-a gata şi desăvârşit, iar omului îi place numai ceea ce a creat el însuşi – minciuni și vorbe goale.