Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră.
(Litera stacojie)
Toti oamenii au nevoie de iubire si sunt vrednici de ea.
Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă.
(De profundis)
Cand uram pe cineva, uram in el ceva ce face parte din noi insine.
Stim sa uram, dar nu stim sa iubim.
© CCC
Pana-ntr-atat sa iubesti ca si cum soarta te va obliga sa si urasti si, de asemenea, sa urasti ca si cum, dupa aceea, poate vei iubi.
Pe cel de care ma tem il urasc. Si fiecare doreste sa piara cel pe care il uraste.
In viata, trebuie sa contam pe realitati, nu pe dorinte.
Costă mai puţin să urăşti decât să iubeşti.
(Caracterele)
© CCC
Ura creste prin ura reciproca si, dimpotriva, poate fi nimicita prin iubire…, ura invinsa cu totul de iubire se schimba in iubire si, in acest caz, iubirea este mai mare decat daca ura nu ar fi precedat-o.
Care casa, care state sunt atat de trainice, incat ura si invrajbirea sa nu le poata narui?
Binele n-ar exista in lume daca n-ar fi si raul. De-abia in lupta cu raul se poate releva binele si virtutea.
Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...
Urati-ma, dar nu ma suspectati!
Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.
Este mai cinstit să urăști pe față decât să-ți ascunzi gândul sub un chip înșelător.