Bunul-simț este lucrul cel mai bine impartit din lume. (Discurs asupra metodei)
"Bunul-simţ este lucrul cel mai bine împărţit din lume, căci fiecare se crede atât de înzestrat, încât chiar cei mai greu de satisfăcut în orice altă privinţă nu obişnuiesc să dorească mai mult decât au. Şi nu e verosimil ca toţi să se înşele, ci mai degrabă aceasta este o mărturie că puterea de a judeca bine şi de a deosebi adevărul de fals - adică ceea ce se numeşte bunul-simţ sau raţiunea - este, în mod natural egală la toţi oamenii. Şi astfel, diversitatea opiniilor noastre nu provine din faptul că unii sunt mai raţionali decât alţii, ci numai din faptul că noi ne conducem gândurile pe diferite căi şi nu considerăm aceleaşi lucruri."
René Descartes
Descartes afirmă aici ideea unei universalitati a rațiunii. Toți oamenii sunt inzestrati, in mod egal, cu ratiune, deci cu bun-simt.
Foarte multe sofisme nu se nasc din lipsa de logica, ci din prea multa logica - ca sa zicem asa - anume, atunci cand operam cu mai multa logica, cu mai multa analiza, cu mai multe subtilitati metodice decat pretinde simplicitatea elementara a obiectului pe care-l cercetam - cand cheltuim mai multa forta decat pretinde problema.
Vrem sa fim prietenii tuturor natiunilor, fara exceptie, dar in treburile noastre nu primim ca stapan decat pe noi insine.
Idealul este in sine o realitate in devenire.
Raţiunea şi iubirea nu prea se însoţesc.
Inteleptul stie ca evenimentele sunt prilejuite uneori de intamplare, iar alteori de noi insine... El mai stie ca ceea ce vine de la noi este liber de tirania judecatii exterioare, putand fi insotit de elogii sau de blam… Numai intr-o mica masura se conduce inteleptul dupa datele intamplarii. Faptele mari si esentiale sunt produse si dirijate acum, si in viitor, in tot timpul vietii, de catre ratiune.
O stare de spirit are o valoare in masura in care e sprijinita de ratiune. Cand este contrazisa de ratiune, o stare de spirit poate constitui un pericol, ea nu se poate niciodata transforma intr-un izvor de drept.
Ultima interventie a ratiunii este aceea de a cunoaste ca exista o infinitate de lucruri ce o depasesc.
Rolul ratiunii este de a porunci si al dorintei de a se supune.
Functia suprema a ratiunii este sa arate omului ca unele lucruri sunt dincolo de ratiune.
Toata ratiunea noastra cedeaza in fata sentimentelor.
O dorinta care se naste din ratiune nu poate fi excesiva.
Cand porunceste constiinta, oamenii onesti procedeaza intotdeauna in acelasi sens.
Realizez, o data mai mult, ca cel mai puternic resort al activitatii este inima. Cine spune contrariul, nu cunoaste natura omeneasca.
Cand este contrazisa de ratiune, o stare de spirit poate constitui un pericol.
Dreptul evolueaza paralel cu nevoile sociale.
Daca vrei sa-ti supui totul, supune-te ratiunii. Daca te va stapani ratiunea, vei stapani pe multi.
Cu cât raționezi mai mult, cu atât creezi mai puțin.
© CCC