Citate de Blaise Pascal

Un portret poarta absenta si prezenta, placere si neplacere. Realitatea exclude absenta si neplacerea. (Cugetari) © CCC

Niciodata nu savarsim atat de deplin si cu atata avant raul ca atunci cand il infaptuim intemeindu-ne pe constiinta.

Ultima interventie a ratiunii este aceea de a cunoaste ca exista o infinitate de lucruri ce o depasesc.

Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.

Nu aici se afla tara adevarului, ea rataceste necunoscuta printre oameni.

Ultimul lucru pe care-l afli scriind o carte este cu ce trebuie sa incepi.

Sufletul ajuta trupul si uneori il ridica de la pamant. E singura pasare care isi poarta colivia.

Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.

Spiritul isi are ordinea lui, care consta in principii si demonstratii. Inima o are pe a ei. Nu cauti a dovedi ca trebuie sa fii iubit, expunand in ordine cauzele iubirii: acest lucru ar fi ridicol.

Cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti. Oamenii de duzina nu observa nici o deosebire intre semenii lor.

In dragoste, nu indraznesti sa risti deoarece ti-e teama sa nu pierzi totul. Si totusi trebuie sa inaintezi, dar cine poate spune pana unde?

Pentru ce urmeaza lumea majoritatea? Pentru ca are mai multa dreptate? Nu, ci mai multa forta…pentru ce sunt respectate legile si vechile opinii? Pentru ca sunt mai sanatoase? Nu, dar ele sunt unice, evita deosebirile de pareri.

Credem uneori ca lucrurile sunt adevarate numai pentru ca sunt spuse in mod elevat.

Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.

Un spirit cultivat este acela care poate examina lucrurile din mai multe puncte de vedere.

A nu-ti pasa de filosofie inseamna a filosofa cu adevarat. (Cugetari) Blaise Pascal Intrucat filosofia este o activitate critica pentru care nimic nu vine de la sine, se poate pune ea însăși, de asemenea, sub semnul întrebării. Este singura disciplina care se ia pe sine însăși drept obiect.

Acela care iubeste pe cineva datorita frumusetii lui, il iubeste oare? Nu, caci varsatul de vant, care va distruge frumusetea, fara a distruge persoana, il va face pe acesta sa nu o mai iubeasca. Si daca sunt iubit pentru mintea, pentru memoria mea, sunt oare eu iubit? Nu, caci imi pot pierde aceste calitati, fara a ma pierde pe mine insumi.

Deosebirea dintre spirite: cu cat cineva are mai mult spirit, cu atat gaseste mai multi oameni originali. Omul de rand nu vede prea mari deosebiri intre ceilalti.

Este periculos a-i arata prea mult omului cat este de asemanator animalelor, fara a-i arata maretia lui; si este periculos a-i arata maretia lui, fara a-i arata josnicia. Este si mai periculos de a nu-l lasa sa cunoasca nici pe una, nici pe alta. Dar este foarte util de a-i arata si una si alta.

Nu exista om inzestrat cu atata spirit incat sa nu plictiseasca niciodata.