Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului… Sau a banului… De aceea românul spune că “banul e ochiul dracului”. E o veche zicală și e adevărată. Te dezumanizează. Sunt atât de îndurerată de spectacolul contemporan, încât greu mă pot despătimi, privind cu indiferență împrejur. Mă uit la oameni cu dragoste, dar văd mulţi oameni lipsiţi de milă, cei care au maşini de miliarde şi pe care le schimba frecvent, dar nu ar da un leu săracilor… Sau pentru refacerea unei biblioteci, a unei case memoriale, a unei biserici… Iar asta înseamnă să-ţi pierzi sufletul, a pierde iubirea pentru aproapele tău, pentru tot ceea ce este creaţie, spirit. Peste tot auzi manele… nişte orori. Apoi lipsa de cuviinţă; noi eram un popor cuviincios, iar acest cuvânt a dispărut din vocabularul nostru. Există în noi acest impuls de vulgarizare, de înjosire. Suntem cufundați în mlaştina materiei. Avem ce merităm, din toate punctele de vedere.
Parerea care va inabusi pe cea a poporului este ea insasi menita pieirii.
O fire cinstita inspira intotdeauna sentimentul de stima unei firi cinstite.
Nefericit poporul care are nevoie de eroi!
(Galileo Galilei, 1938)
Prefer sa am de-a face cu primejdiile sigure decat cu dezamagirile posibile.
Esti tare cand in lupta te sprijina poporul.
Popoarele cele mai civilizate sunt la fel de aproape de barbarie ca si fierul cel mai lustruit, de rugina.
Un popor, care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi.
Adevăratul republicanism este suveranitatea poporului… Exista drepturi naturale şi imprescriptibile pe care o intreagă naţiune nu are dreptul să le incalce.
Toti avem nevoie unii de altii.
Nu insusiri intelectuale sau virtuti speciale determina locul pe care-l ocupa diferitele popoare in mersul culturii umane, ci dezvoltarea economica respectiva.
Viața pare adesea un lung naufragiu, din care nu raman decat prietenia și dragostea.
© CCC
Cand esti in stare sa te cunosti pe tine insuti, rar se intampla sa te inseli asupra propriei tale sorti, si presimtirile nu sunt, de cele mai multe ori, decat parerile pe care ni le facem despre noi, dar pe care nu ni le-am marturisit decat pe jumatate.
Dragostea este povestea vieţii femeilor şi doar un capitol în cea a bărbaţilor.
Sufletele patimase se tradeaza in mii de chipuri si sentimentele pe care izbutim sa ni le stapanim intruna nu pot fi foarte puternice.
Nu poti ascunde o stare neobisnuita decat purtandu-te ca de obicei.