Citate despre Gust

Foloseste-te de buna dispozitie a momentului, caci vine asa de rar.

Prietenul care face sa se vada prea lamurit ca vrea sa ne transforme, ne stinghereste.

Îmi iau adio din privire, Căci gura nu-l poate rosti, Prin locurile de iubire Mă-ntorc să le găsesc pustii.   Ce tristă e făgăduința Chiar credincioasei amintiri! Ți-i rece mâna, iar ființa Încremenită-n reci simțiri.   Barem o cladă sărutare Atâta m-ar fi fermecat, Precum ne bucură o floare Culeasă-n Martele-nnorat.   Dar, vai, vreo orhidee rară Să ți-o culeg eu nu mai știu; Când pentru tine-i primăvară, La mine-i toamnă, și-i târziu. (Despărțire) Traducere de N. Porsenna

Cel ce pe sine nu se poate stapani ce bucuros ar vrea sa stapaneasca pe vecin.

Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedago­gic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.

Ce nu se-ntampla azi, nu se face maine. Nici o zi nu trebuie sa ne scape.

Clipa, mai stai putin, esti atat de frumoasa!

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie, Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei. (Elegii romane) (Traducere Teodor Boşca)

Am gusturi simple. Ma multumesc cu ce-i mai bun.

Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Natura este singura carte in care fiecare fila pastreaza cate un adevar.

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

Talentul se dezvoltă în singurătate, caracterul se formează în tumultul mulțimii. (Torquato Tasso, 1807)

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci, Din suflet vorbele sa creasca, ... Nu vei razbi pana la inimi, daca din inima pornirea nu iti vine.

Adevărul este o flacără atât de luminoasă, încât mulți oameni nu-i pot suporta lumina. Unii închid ochii ca să nu-l vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.