Citate despre Fericire

Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.

Fericirea e un Dumnezeu care merge cu mainile goale si priveste viata cu ochii plecati. (Valvataia) © CCC

Să fii fericit e cel mai sigur mijloc pe care îl avem pentru a ne apropia de bine. (Straniul interludiu)

Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.

Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost să moară, Urmașilor lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O vede cum căzu Luată-ncet de ape, Și-n veci nu mai bău! (Regele din Thule) (Traducere de Ștefan Octavian Iosif)

***

A fost în Thule un rege Fidel, iubita sa Murind i-a dat, să-l lege, O cupă de aur, grea. Doar ea-vrăjea simțirea La orice-ospăț întins; Când o sorbea, privirea I se-neca de plâns. Iar când simți că moare, Urmașului i-a dat Cetăți, și plai, și zare; Dar cupa și-a păstrat. La masa lui regală, Cu cavalerii-n jur, Ședea-n străbuna sală Pe-un țărm de mare, sur. Chefliu bătrân, ce zvântă Al vieții ultim jar, De-acolo cupa sfântă O azvârli-n cleștar. Văzu cum cade, zboară, Și soarbe din potop; Și ochii lui secară, N-a mai băut un strop. (Traducere Ștefan Augustin Doinaș)

***

Der König in Thule este o poezie a lui Johann Wolfgang von Goethe, scrisă în 1774. A fost  folosită mai târziu în lucrarea majoră a poetului, Faust (partea a 2-a, rândurile 2759-82). Goethe scrisese deja o poezie în iulie 1774, Geistesgruß, considerată o schiță a poeziei Der König în Thule. Aceasta a fost supusă unor modificări, în special asupra regatului mitic Thule, datorită sfatului lui Johann Gottfried Herder. Se credea că acest loc este cel mai nordic loc în care se aventuraseră marinarii greci antici. Poezia a fost publicată în 1782. Poetul francez Gérard de Nerval a publicat o traducere a poemului lui Goethe în La Bohème galante (1855). Există și alte traduceri ale unor autori francezi, precum cea pusă pe muzică de Charles Gounod în opera sa Faust. Poezia abordează teme ale dragostei și ale morții. Această poezie a avut un mare succes popular și a fost pusă pe muzică de mai mulți compozitori printre care: Franz Schubert a compus un Lied în Re minor în 1816; Friedrich Silcher, 1823; Hector Berlioz, 1829 și 1846; Franz Liszt, 1843 / revizuit în 1856; Robert Schumann, 1849, a compus un cor a cappella, Opus 67, intitulat Der König von Thule; Charles Gounod în opera Faust.

Rataceste orice om, cat timp cu zel se straduieste.

Omul nu trăiește liniștit o mie de zile, Florile nu rămân proaspete o sută de zile. Toată fericirea este trecătoare. Proverb chinez © CCC

Pasarile si copiii trebuie intrebați despre gustul cireselor si al capsunilor. © CCC

In impacarea cu sine insusi se afla acel dram de fericire pe care il spera omul pe pamant.

Scepticismul activ este cel care se străduie fără încetare să se învingă pe sine însuși și să ajungă printr-o experiență bine condusă la un fel de relativă siguranță. (Cugetări în proză, 1870)

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)

De ce nu se gandeste omul, cat traieste, sa se bucure de toata fericirea unei vieti linistite, sa guste toate multumirile care-i ies in cale nechemate, in fiecare clipa, unele mici si nebagate in seama, care alcatuiesc lantul trainic al singurei fericiri adevarate! Numai cand esti insetat, fie­care picatura de apa face mai mult decat un diamant.

Atingându-ne obiectivele prin efort, fiind gata să sacrificăm beneficii imediate pentru bunăstarea pe termen lung a celorlalți, vom atinge fericirea caracterizată de pace și satisfacţie autentică. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.

Cauta-ti in tine linistea si fericirea.

Mistificarile sunt si raman o distractie pentru oamenii fara ocupatie, mai mult sau mai putin spirituali. Micile fapte rautacioase, placerea de a chinui pe altul si a parea superior lui, sunt o distractie pentru aceia care nu sunt prea ocupati cu ei insisi, si nici nu cauta sa faca ceva de isprava pentru restul lumii.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

La douăzeci de ani era altfel. Îmi amintesc foarte bine: hotărâsem să fiu fericită. (Vă place Brahms?)

Cine e fericit? Acela care e sănătos la trup, înzestrat cu linişte în suflet şi care-şi desăvârşeşte talentul.