Autoritatea e facuta, partial, din competenta pe care publicul o simte si o recunoaste in tine: partial, din nepartinirea de care stii sa dai dovada; partial, si mai mult decat se crede indeobste, din forta pe care o ai asupra ta insuti, din stapanirea de sine pe care o arati si pe care publicul, in cele din urma, o observa la tine, astfel incat, in ultima instanta, autoritatea asupra publicului e, mai ales, transformata si transmutata, autoritatea pe care o ai asupra ta insuti.
Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji,
De sfarmi aceasta lume in ruine,
cealalta poate sa se nasca dupa mine.
Din ast pamant imi izvoraste bucuria
si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta.
De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta,
intample-se atunci orice, urmeze nefiinta,
nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire,
daca si-n celelalte sfere
exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.
Doar cine-a plîns de dor,
durerea-mi ştie!
Stingheră, fără zbor
spre bucurie,
un loc mereu măsor
de pe tărie.
Ah! blîndul meu amor
e-n pribegie.
Ca beată sînt, şi mor
arzînd de vie.
Doar cine-a plîns de dor,
durerea-mi ştie!
(Doar cine-a plîns de dor)
(Traducere Teodor Boşca)
Este barbat cu adevarat acela care-si invinge nu numai dusmanii, dar si dorintele.
Numai cine s-a invins pe sine isi poate invinge dusmanii.
Foloseste-te de buna dispozitie a momentului, caci vine asa de rar.
A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă.
(Faust)
Sufletele patimase se tradeaza in mii de chipuri si sentimentele pe care izbutim sa ni le stapanim intruna nu pot fi foarte puternice.
Să-mi fii tu oare-n veci pierdută?
Te-ai dus fără păreri de rău?
În încăperea-acum tăcută
Aud într-una râsul tău.
Cum călătorul, dimineața,
Scrutează-al spațiului mister,
Dar zarea i-o ascunde ceața,
Iar ciocârlia cântă-n cer:
Astfel privirea mea străbate
Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi,
Iar cântecele mele toate
Te cheamă jalnic înapoi!
(Celei de departe)
Traducere de N. Porsenna
Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot.
(Faust, I, Noaptea)
Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.
Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedagogic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.
Omul rătăcește atâta timp cât se străduiește și caută.
(Faust, 1806)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.