Citate de Johann W. Goethe

Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.

Trateaza-i pe oameni ca si cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ajuta-i sa devina ceea ce sunt capabili sa fie. © CCC

Trebuie să ne schimbăm mereu, să ne reînnoim şi să ne reîntinerim noi înşine, altfel devenim rigizi. We must always change, renew and rejuvenate ourselves; otherwise we harden. © CCC  

Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.

Ceea ce are insemnatate este sa cunosti ceva bine si sa-l poti face ca nimeni altul in jurul tau. Sa devii ceea ce esti.

Se crede, de obicei, ca unde se aud cuvinte, ar fi ceva de inteles si pentru minte.

Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Tinerilor, incredere de le arati, devin, cat bati din palme, repede barbati.

Ce nu se-ntampla azi, nu se face maine. Nici o zi nu trebuie sa ne scape.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

O viață nefolositoare este o moarte anticipată. (Ifigenia în Taurida, 1779-1789)

Cel ce pe sine nu se poate stapani ce bucuros ar vrea sa stapaneasca pe vecin.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

De-ai trăit trei mii de ani Și nu știi să-i socotești Umbli-n beznă ca bezmetic, Chiar de zi cu zi trăiești.

Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.

Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! Stingheră, fără zbor spre bucurie, un loc mereu măsor de pe tărie. Ah! blîndul meu amor e-n pribegie. Ca beată sînt, şi mor arzînd de vie. Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! (Doar cine-a plîns de dor) (Traducere Teodor Boşca)

Îmi place omul care râvnește imposibilul. (Al doilea Faust, 1832)

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Oamenii excepționali depășesc moralitatea; ei acționează în cele din urmă ca niște forțe fizice, elementare, ca focul și apa.