Citate despre Amintire

Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi. Nu vom jeli a florii măreţie, Putere vom găsi în amintirea-i vie.   Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii Splendoarea ierbii, semeţia florii, Leac vom găsi, să nu ne doară În ce păstrăm de-odinioară. (Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării) (Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)

***

What though the radiance which was once so bright Be now for ever taken from my sight, Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower; We will grieve not, rather find Strength in what remains behind; (Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Povestile trecutului: se aseamănă cu trandafirii ofiliti ce-si scutura frunzele la cea mai mica atingere. (Povestea lui Gösta Berling) © CCC

Îmi place omul care râvnește imposibilul. (Al doilea Faust, 1832)

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie, Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei. (Elegii romane) (Traducere Teodor Boşca)

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

Ce nu se-ntampla azi, nu se face maine. Nici o zi nu trebuie sa ne scape.

Talentul se dezvoltă în singurătate, caracterul se formează în tumultul mulțimii. (Torquato Tasso, 1807)

Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

O ușă, odată deschisă, poate fi trecută în orice direcție. © CCC

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Nu ne amintim zile, ne amintim clipe.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

Crescuţi în linişte, izolare şi odihnă, Suntem deodată aruncaţi în lume; Loviţi de o sută de mii de valuri, Totul ne atrage, multe lucruri ne plac, Multe altele ne tulbură, şi de la oră la oră, Sufletul nostru neliniştit se clatină; Experimentăm senzaţii şi ceea ce am simţit, Vârtejul schimbător al lumii împrăștie departe de noi. © CCC

Sa traiesti cu amintirile este o treaba buna pentru batranete, in amurgul vietii, cand ai ispravit ce ai avut de facut. Dar sa incepi cu asta din tinerete, inseamna ca mori cu zile.

Cartea vietii se citeste langa lampa amintirilor.

Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

Amintirile miros a iarbă cosită.