Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult.
Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames.
(Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.)
(Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)
Cărţile sunt o avere, un testament al inteligenţei umane, menite trecerii din generaţie în generaţie, în folosul acelora care se vor naşte în viitor. *
A fost odată ca niciodată,
Un uriaş cu ochi albaştri,
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină,
Dar uriaşul, cu mâinile lui de uriaş,
Menite să înalţe un întreg oraş,
Nu putea construi visul femeii,
Adică, o căsuţă foarte mică
Cu o gradină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină,
Iar într-o zi, când soarele-a apus,
Ea ochilor albaştri le-a spus:
“Rămâneţi cu bine!”
Căci a venit unul cu avere şi stare
Şi a dus-o pe femeia mărunţică
La visul ei, adică,
La o căsuţă foarte mică,
Cu o gradină sub fereastră
Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.
De atunci uriaşul e singur pe lume,
Singur de tot,
Dar a înțeles
Că dragostea lui de uriaş,
Menită să înalţe un întreg oraş,
Nu ar fi putut încăpea
Într-o căsuţă foarte mică
Cu o gradină sub fereastră,
Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.
Deci, a fost odată ca niciodată,
Un uriaş cu ochi albaştri,
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Femeia… visa…
(Uriaşul cu ochi albaştri)
Port in mine o povara apasatoare: povara bogatiilor pe care nu le-am impartit cu altii.
Tocmai mijloacele care i-au permis unui om sa faca avere il impiedica sa se bucure de ea.
Nimic din ceea ce ai nu este al tău…în final nu ramâi decat cu amintirile, cu iubirea, cu zâmbetele…cu momentele frumoase si cu faptele bune. Ia aminte la toate si strânge comori în suflet, nu în mâini.
Nu avem nimic al nostru in afara de timp.
(Oracolul manual si arta prudentei)
© CCC