De glasul tău s-a ridicat cântarea
De mersul tău se leagănă pământul
De ochii tăi se-nseninează marea.
Împătimit e farmecul palorii
Când mă privesc de sub umbroase gene
Cu ochii ei, adânc-adormitorii.
(cca. 1882)
(De glasul tău s-a ridicat cântarea...)
Nimeni nu e mai lesne de inselat decat omul de buna-credinta.
Dragostea este un vis şi o părere, o haină strălucită aşezată peste durere.
Valoarea intregii activitati omenesti nu atarna de ceea ce face omul, ci de cum o face.
Vântul scutură toţi merii
Poartă note de ghitară…
Este rândul primăverii
Bună sară!
Evantaliul ascunde
Vorbe dulci şi măşti frumoase…
Dar de unde până unde?
Sănătoase?
Câte tragice tirade
Declamate-n ironie…
Dar aşa poate se cade
Să şi fie.
Ce dulceaţă prefăcută
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Când din gură îşi sărută
Ochişorii.
De-ar putea noi ştim prea bine
C-amândouă şi i-ar scoate
Au geloase una d-alta
Nu sunt toate?
Dar astfel se tot împacă
Sub umbrarul cel de viţe
Gungurind ca pe o cracă
Porumbiţe.
Numai rozele durerii
Printre râs s-amestecară
Când de flori se scutur merii…
Bună sară!
(cca. 1881–1882)
(Vântul scutură toți merii…)
Arta de a guverna e in Romania sinonima cu arta de a amagi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.
Exista oameni care nu se aleg de pe urma averii lor decat cu teama de a o pierde.
Cati oameni sunt intr-un singur om? Tot atatia cate stele sunt cuprinse intr-o picatura de roua sub cerul cel limpede al noptii.
Pasiunile injosesc, pasiunea inalta.
Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele.
Averea nu aduce fericirea.
(Maiorul Cravachon)
© CCC
Înţelepciunea populară este mai preţioasă decât aurul.
Nimeni nu este inclinat de a confunda tara cu sine insusi decat un partid.
Tocmai mijloacele care i-au permis unui om sa faca avere il impiedica sa se bucure de ea.
Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul.
Fara cultul trecutului, nu exista iubire de tara.
Un actor e dator sa gandeasca nu numai ca autorul, dar adesea si in locul lui.
De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem…
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.