Citate despre Carte

Utilizarea acestei carti este destul de mare, dragul meu prieten, Nu conteaza cat de modesta pare, O studiezi cu atentie si constati ca ea ofera La fel de mult cat o mie de carti mari. (Introducere la Descrierea canonica a minunatilor logaritmi) © CCC

Nu am înțeles nimic din ce era scris pe coperta din spate, așa că am citit cartea. © CCC

Ne-ar fi placut mai mult, daca ne-ar fi fost mai putin pe plac.

O carte bună e ca un musafir plăcut. Proverb englez

O carte are întotdeauna doi autori: cel care o scrie și cel care o citește. (Daca m-as asculta, m-as intelege) © CCC

Ipocrizia din centrul orasului se distinge de ipocrizia de la periferie.

Spune-mi ce cărţi citeşti, ca să-ţi spun ce preţuieşti. Proverb românesc

A face escale în arhipelaguri livrești.

Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi".

Prieteni, căutați cărțile bune: ele sunt adevărații prieteni care nu vă lingușesc, dar nici nu vă ceartă.

Trăim pentru cărți. Misiune dulce în această lume dominată de dezordine și decădere.

Cred că sunt, dacă nu chiar prima, una dintre primele persoane care au lansat această formulă a apartenenţei la Galaxia Gutenberg, la Galaxia Cărții. Încă de acum câţiva ani, la Conferinţa de la Snagov despre economie şi cultură, mi-am exprimat temerile în legătură cu înlocuirea cuvântului prin imagine, cu competiţia între televizor şi computer pe de o parte, şi carte pe de alta. Insesizabil încă pentru foarte mulți, pericolul transmiterii informaţiel şi comunicării pe aceste căi creşte vertiginos în raport cu folosirea tot mai redusă a cărţii. Exemplele pe care le dădeam atunci despre cățiva tineri pasionaţi de televizor şi aşi în materie de jocuri pe computer, dar care nu citiseră nici o carte în afară de manuale, erau câteva, cunoscute de mine. De atunci, exemplele s-au înmulţit enorm, dovadă rezultatele catastrofale din ultimii ani la capacitate şi la bacalaureat. S-a făcut mult haz de răspunsurile aberante, dar puţini ne dăm seama încotro mergem cu aceşti tineri care, părăsind lectura, se îndepărtează implicit de bogăţia limbii. Vocabularul lor e tot mai sărac, mai degradat, dar această împuţinare exprimă probabil, din nefericire, şi o slăbire a puterii de judecată, a coerenţei ideilor (dacă vor mai avea idei). Căci cuvântul scris rămâne în minte şi se aşează, zideşte, ordonează, în vreme ce succesiunea rapidă, fuga imaginilor influenţează negativ procesul gândirii, făcând din privitor un receptor pasiv, incapabil de reacţie mentală personală. Ne dăm seama ce se va întâmpla cu generaţiile viitoare din care noile forme de învăţământ nu vor mai face oameni de cultură, discheta de care se face atâta caz neputând înlocui niciodată vechiul şi credinciosul prieten, cartea. Să-mi fie îngăduit ca, după aproape 40 de ani de profesorat universitar, să preţuiesc valoarea acestui prieten, socotindu-mă cetăţean credincios al Galaxiel Gutenberg si să mă tem de efectele grav nocive pentru intelect şi spirit ale galaxiei televizorului şi computerului.

Adevarul nu e nici ironic, nici experimental. Marile carti ale lumii sunt carti intunecate si grave, care folosesc inclusiv ironia si experimentul in sensul acestei seriozitati esentiale, acestei responsabilitati in lipsa careia esti un simplu literator.

Este un lucru bun sa citesti carti de citate, pentru ca citatele, atunci cand sunt gravate in memorie, iti aduc ganduri bune. © CCC

Respectul fata de carti poate fi manifestat doar prin folosirea lor.

O carte este o corabie careia trebuie sa-i eliberezi paramele. O carte este o comoara pe care trebuie sa o scoti dintr-un cufar ferecat. O carte este o bagheta magica al carei stapan poti fi daca o supui prin cuvinte. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Motivul pentru care cărțile împrumutate sunt rareori înapoiate, constă în faptul că este mai ușor să reții cărțile în sine decât ceea ce este în interiorul lor. © CCC

Mai erau și nişte cărţi, rînduite frumos în fiece colț al mesei. Una din ele era o biblie mare, de familie, plină cu poze. Alta era Călătoria pelerinului [John Bunyan, Pilgrim's Progress] , o carte despre unul care-și părăsise familia, naiba ştie de ce. Din cînd în cînd, citeam şi eu puţin din cartea asta. Era interesantă, dar cam greoaie. O altă carte era Ofranda prieteniei [Friendship’s Offering] cu multe lucruri frumoase şi poezele. Poezelele însă nu le citeam. (Aventurile lui Huckleberry Finn)

După prietenii buni, cărțile bune mă încântă. Întotdeauna și oricând, țin în mâini Faimoasele cărți ale grecilor și romanilor. O, mare dar de la Dumnezeu este să iubești lectura! (Povești, Epistola către părintele Rapin) © CCC

Să nu citești niciodată o carte care n-are măcar un an vechime.