Cred că sunt, dacă nu chiar prima, una dintre primele persoane care au lansat această formulă a apartenenţei la Galaxia Gutenberg, la Galaxia Cărții. Încă de acum câţiva ani, la Conferinţa de la Snagov despre economie şi cultură, mi-am exprimat temerile în legătură cu înlocuirea cuvântului prin imagine, cu competiţia între televizor şi computer pe de o parte, şi carte pe de alta. Insesizabil încă pentru foarte mulți, pericolul transmiterii informaţiel şi comunicării pe aceste căi creşte vertiginos în raport cu folosirea tot mai redusă a cărţii. Exemplele pe care le dădeam atunci despre cățiva tineri pasionaţi de televizor şi aşi în materie de jocuri pe computer, dar care nu citiseră nici o carte în afară de manuale, erau câteva, cunoscute de mine. De atunci, exemplele s-au înmulţit enorm, dovadă rezultatele catastrofale din ultimii ani la capacitate şi la bacalaureat. S-a făcut mult haz de răspunsurile aberante, dar puţini ne dăm seama încotro mergem cu aceşti tineri care, părăsind lectura, se îndepărtează implicit de bogăţia limbii. Vocabularul lor e tot mai sărac, mai degradat, dar această împuţinare exprimă probabil, din nefericire, şi o slăbire a puterii de judecată, a coerenţei ideilor (dacă vor mai avea idei). Căci cuvântul scris rămâne în minte şi se aşează, zideşte, ordonează, în vreme ce succesiunea rapidă, fuga imaginilor influenţează negativ procesul gândirii, făcând din privitor un receptor pasiv, incapabil de reacţie mentală personală. Ne dăm seama ce se va întâmpla cu generaţiile viitoare din care noile forme de învăţământ nu vor mai face oameni de cultură, discheta de care se face atâta caz neputând înlocui niciodată vechiul şi credinciosul prieten, cartea. Să-mi fie îngăduit ca, după aproape 40 de ani de profesorat universitar, să preţuiesc valoarea acestui prieten, socotindu-mă cetăţean credincios al Galaxiel Gutenberg si să mă tem de efectele grav nocive pentru intelect şi spirit ale galaxiei televizorului şi computerului.
O carte e ca o grădină pe care o porți în buzunar.
Proverb arab
O carte are întotdeauna doi autori: cel care o scrie și cel care o citește.
(Daca m-as asculta, m-as intelege)
© CCC
Ronsard, care pe vremea lui trecea drept prințul poeților francezi, în opinia domnului Balzac era doar cel mult materialul și începutul unui mare poet...
(Prefață la Operele lui Malherbe)
© CCC
O carte cu adevărat sublimă este tot atât de rară ca şi un om fără răutate în suflet. Omul fără răutate este un sfânt, iar cartea sublimă este o capodoperă.
(Voluptatea de a scrie)
Cartile… prieteni buni si credinciosi.
Cartea este asemenea unei grădini pe care o poți purta într-un buzunar.
Proverb chinez
Cartea numai atunci ţi-e prietenă, când o alinţi.
Proverb italian
© CCC
William Somerset Maugham, considerat un estet, în 1954, într-un eseu, a stabilit o listă de zece romancieri și zece romane care, potrivit lui, aparțin categoriei celor mai mari realizări ale literaturii universale (5 în engleză, 3 în franceză, 2 în rusă):
Povestea lui Tom Jones, copil abandonat, de Henry Fielding;
Mândrie și prejudecată, de Jane Austen;
Roșu și negru, de Stendhal;
Moș Goriot, de Honoré de Balzac;
David Copperfield, de Charles Dickens;
Madame Bovary, de Gustave Flaubert;
Moby Dick, de Herman Melville;
La răscruce de vânturi, de Emily Brontë;
Frații Karamazov, de Feodor Dostoievski;
Război și pace, de Lev Tolstoi.
© CCC
Un om nu înțelege o carte profundă până când nu a văzut și nu a experimentat măcar o parte din ceea ce conține.
(ABC-ul lecturii)
© CCC
Cartea e un univers secret creat de un om înzestrat cu geniu.
O carte este o corabie careia trebuie sa-i eliberezi paramele. O carte este o comoara pe care trebuie sa o scoti dintr-un cufar ferecat. O carte este o bagheta magica al carei stapan poti fi daca o supui prin cuvinte.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Nu există carte atât de rea, încât să nu poți învăța ceva din ea.
© CCC