Citate despre Carte

O carte este o corabie careia trebuie sa-i eliberezi paramele. O carte este o comoara pe care trebuie sa o scoti dintr-un cufar ferecat. O carte este o bagheta magica al carei stapan poti fi daca o supui prin cuvinte. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Pentru a scrie o carte buna, iti trebuie foarte mult timp si rabdarea unui sfant. (Scrisoare catre Doamna du Deffant, 1 Noiembrie 1773) © CCC

Cartea a fost scrisă de domnul Mark Twain, iar cele istorisite într-însa sînt în mare parte adevărate. A mai pus şi de la el, pe ici pe colo - ia, o nimica toată - dar, îndeobşte, tot ce spune e adevărat. Cui nu i se întîmplă să mintă din cînd în cînd? (Aventurile lui Huckleberry Finn)

A citi pentru întâia oară o carte este ca și cum ți-ai face un nou prieten; a reciti o carte este ca și cum te-ai întâlni cu un vechi prieten. Proverb chinez

Cărţile sunt o avere, un testament al inteligenţei umane, menite trecerii din generaţie în generaţie, în folosul acelora care se vor naşte în viitor. *

Respectul fata de carti poate fi manifestat doar prin folosirea lor.

Când citim pentru prima dată o carte bună, încercăm acelaşi sentiment ca atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeaşi carte înseamnă a te revedea cu un prieten vechi.

Cărțile mele sunt ca apa, cărțile marilor genii sunt ca vinul, din fericire toată lumea bea apă.

Cartea este asemenea unei grădini pe care o poți purta într-un buzunar. Proverb chinez

Doar două tipuri de cărţi sunt de interes universal. Cele mai bune și cele mai proaste. (Joseph Conrad) © CCC

Un om nu înțelege o carte profundă până când nu a văzut și nu a experimentat măcar o parte din ceea ce conține. (ABC-ul lecturii) © CCC

Este un lucru bun sa citesti carti de citate, pentru ca citatele, atunci cand sunt gravate in memorie, iti aduc ganduri bune. © CCC

Suntem plictisiti de carti care ne invata, dati-ne din cele care sa ne emotioneze. (Tragicele) © CCC

Cartile sunt oglinzile sufletului. (Intre acte) © CCC

Ce rost are o carte fără poze şi fără dialoguri? (Alice în Țara Minunilor)

M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi  putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată  şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie. (Casa de hârtie)

Când lectura unei cărți vă înalță cugetul şi vă insuflă sentimente nobile şi îndrăznețe, nu mai căutați alt criteriu pentru judecarea ei: este bună şi făurită de mâna unui meşter priceput. (Despre creațiile artistice, 31)

O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.

Cartea e un univers secret creat de un om înzestrat cu geniu.

Ronsard, care pe vremea lui trecea drept prințul poeților francezi, în opinia domnului Balzac era doar cel mult materialul și începutul unui mare poet... (Prefață la Operele lui Malherbe) © CCC