Citate despre Carte

M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi  putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată  şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie. (Casa de hârtie)

Cele mai bune carti sunt acelea pe care le intregesc cititorii.

Pentru a scrie o carte buna, iti trebuie foarte mult timp si rabdarea unui sfant. (Scrisoare catre Doamna du Deffant, 1 Noiembrie 1773) © CCC

Cartea este pilda vieţii noastre, care ne aduce mereu aminte că la început a fost cuvîntul. Dintre toate minunile lumii, cartea ne va face cu adevărat fericiţi…

O carte interzisă e dorită de toți, iar asta o face să fie și mai citită. Proverb italian

Cred că sunt, dacă nu chiar prima, una dintre primele persoane care au lansat această formulă a apartenenţei la Galaxia Gutenberg, la Galaxia Cărții. Încă de acum câţiva ani, la Conferinţa de la Snagov despre economie şi cultură, mi-am exprimat temerile în legătură cu înlocuirea cuvântului prin imagine, cu competiţia între televizor şi computer pe de o parte, şi carte pe de alta. Insesizabil încă pentru foarte mulți, pericolul transmiterii informaţiel şi comunicării pe aceste căi creşte vertiginos în raport cu folosirea tot mai redusă a cărţii. Exemplele pe care le dădeam atunci despre cățiva tineri pasionaţi de televizor şi aşi în materie de jocuri pe computer, dar care nu citiseră nici o carte în afară de manuale, erau câteva, cunoscute de mine. De atunci, exemplele s-au înmulţit enorm, dovadă rezultatele catastrofale din ultimii ani la capacitate şi la bacalaureat. S-a făcut mult haz de răspunsurile aberante, dar puţini ne dăm seama încotro mergem cu aceşti tineri care, părăsind lectura, se îndepărtează implicit de bogăţia limbii. Vocabularul lor e tot mai sărac, mai degradat, dar această împuţinare exprimă probabil, din nefericire, şi o slăbire a puterii de judecată, a coerenţei ideilor (dacă vor mai avea idei). Căci cuvântul scris rămâne în minte şi se aşează, zideşte, ordonează, în vreme ce succesiunea rapidă, fuga imaginilor influenţează negativ procesul gândirii, făcând din privitor un receptor pasiv, incapabil de reacţie mentală personală. Ne dăm seama ce se va întâmpla cu generaţiile viitoare din care noile forme de învăţământ nu vor mai face oameni de cultură, discheta de care se face atâta caz neputând înlocui niciodată vechiul şi credinciosul prieten, cartea. Să-mi fie îngăduit ca, după aproape 40 de ani de profesorat universitar, să preţuiesc valoarea acestui prieten, socotindu-mă cetăţean credincios al Galaxiel Gutenberg si să mă tem de efectele grav nocive pentru intelect şi spirit ale galaxiei televizorului şi computerului.

Respectul fata de carti poate fi manifestat doar prin folosirea lor.

In felul in care inteleg eu talcul unei carti, cartea in sine dispare din vedere, e mestecata de vie, digerata si incorporata in sistemul de carne si sange care, la randul lui, creeaza spirit nou si remodeleaza lumea.

Cartile… prieteni buni si credinciosi.

Mai erau și nişte cărţi, rînduite frumos în fiece colț al mesei. Una din ele era o biblie mare, de familie, plină cu poze. Alta era Călătoria pelerinului [John Bunyan, Pilgrim's Progress] , o carte despre unul care-și părăsise familia, naiba ştie de ce. Din cînd în cînd, citeam şi eu puţin din cartea asta. Era interesantă, dar cam greoaie. O altă carte era Ofranda prieteniei [Friendship’s Offering] cu multe lucruri frumoase şi poezele. Poezelele însă nu le citeam. (Aventurile lui Huckleberry Finn)

Un om nu înțelege o carte profundă până când nu a văzut și nu a experimentat măcar o parte din ceea ce conține. (ABC-ul lecturii) © CCC

Suntem plictisiti de carti care ne invata, dati-ne din cele care sa ne emotioneze. (Tragicele) © CCC

Trăim pentru cărți. Misiune dulce în această lume dominată de dezordine și decădere.

Niciodată nu avem timp să ne scriem opera de o viaţă într-o singură viaţă. Rămîne întotdeauna o pagină, arma albă cu care ne ucide întunericul.

O carte are întotdeauna doi autori: cel care o scrie și cel care o citește. (Daca m-as asculta, m-as intelege) © CCC

Lumea este plina de carti minunate pe care nimeni nu le citeste.

O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.

E suficient să eclipsezi o carte cu note şi observaţii pentru a dobândi titlul de om de litere. (Dunciada) © CCC

O carte e ca o grădină pe care o porți în buzunar. Proverb arab

Cartea numai atunci ţi-e prietenă, când o alinţi. Proverb italian © CCC