Gilles Ménage

Gilles Ménage, 15 aug. 1613 – 23 iul. 1692, născut în Angers, Franța, gramatician, istoric, scriitor, erudit și om de litere francez, cunoscut pentru lucrări filologice, precum și pentru așa-numitele Mercuriale sau Întâlnirile literare de miercuri, pe care le-a sponsorizat pentru o perioadă de peste 30 de ani.

S-a născut la Angers și era fiul lui Guillaume Ménage, avocatul regelui la Angers și nepotul juristului francez Pierre Ayraut. A studiat dreptul pentru a deveni, de asemenea, avocat.

O memorie bună și entuziasmul pentru învățătură l-au purtat rapid prin studiile literare și profesionale și a pledat la bară de la Angers înainte de a împlini douăzeci de ani. În 1632, a pledat mai multe cauze în fața parlamentului de la Paris.

Boala l-a determinat să abandoneze profesia de avocat pentru biserică. A devenit prior la Montdidier (Somme), fără a fi hirotonisit și a trăit câțiva ani în casa Monseniorului de Gondi, viitorul cardinal de Retz (pe atunci adjunct al Arhiepiscopului Parisului), unde a avut timp liber pentru activități literare.

La ceva timp după 1648, s-a certat cu patronul său, Monseniorul de Gondi, și s-a retras într-o casă din mănăstirea Notre-Dame din Paris, unde a ținut un salon literar. Acolo aveau loc, miercuri seara, acele adunări literare pe care le-a numit „Mercuriale”. Jean Chapelain, Paul Pellisson, Valentin Conrart, Jean François Sarrazin și Du Bos s-au numărat printre obișnuiții acestui cenaclu literar.

Tratatul său despre Originile limbii franceze poate fi considerat primul mare dicționar etimologic francez.

A fost tutore pentru Marie-Madeleine Pioche de la Vergne, contesa de la Fayette, viitoarea scriitoare, de care era foarte atașat.

A fost admis la Accademia della Crusca din Florența, dar sarcasmul său caustic a dus la excluderea sa din Academia Franceză. Ménage și-a făcut mulți dușmani și a fost ținta ironiilor și caricaturizărilor lui Boileau și Molière. Molière l-a imortalizat ca pedantul Vadius în Les Femmes savantes (1672), un portret pe care Ménage pretindea că îl ignoră.

În 1664 a publicat la Londra o ediție a lucrării Viețile și doctrinele filosofilor iluștri de Diogenes Laërtius, care conține o biografie anonimă needitată a lui Aristotel; această viață era cunoscută ca „Vita Menagiana” înainte de ediția critică de Ingemar Düring, Aristotel în tradiția biografică antică.

În 1690, a publicat și un supliment la lucrarea lui Diogenes Laërtius, intitulat Historia Mulierum Philosopharum (Istoria femeilor filozofi). Este mai mult decât o compilație savantă a 65 de femei filozoafe pe care le găsise din studiile sale despre cărțile scriitorilor antici. Ménage a intenționat să creeze o istorie a acestor femei și și-a dedicat opera lui Anne Lefevre Dacier (1654 – 17 august 1720), pe care a descris-o în introducerea sa drept „cea mai învățată dintre femei, indiferent că sunt din prezent sau din trecut.”

Ménage a murit la Paris în 1692. În 1693, după moartea sa, gândurile și cuvintele sale bune au fost adunate sub îndrumarea lui Antoine Galland cu ajutorul prietenilor săi și publicate într-o carte sub titlul „Menagiana”, o colecție a povestirilor și discuțiilor sale, prima operă de acest gen, reeditată de multe ori în secolul al XVIII-lea.

Opere principale:

Originile limbii franceze, 1650; Poezii latine, franceze, grecești și italiene (Poemata latina, gallica, graeca, et italica), 1656; Observații și amendamente în Diogenes Laertius (Observationes et emendationes in Diogenem Laertium), 1663;  Originea limbii italiene, 1669; Dicționar etimologic, 1650 și 1670; Observații asupra limbii franceze, 1672–1676; Istoria orașului Sablé, 1686; Istoria femeilor filozofi, 1690 etc.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.