Citate despre Carte

Când scriu o carte, îmi doresc mai presus de toate ca cititorul să se distreze. Am o scrisoare de la Jean Anouilh care îmi spune: „Am râs singur când am citit cartea ta!”. Asta mă face fericit! Acest gen de literatură este descurajat pentru că literatura „Trebuie să fie serioasă”. Ei bine, păcat. Veselia este cel mai important lucru în viață. Poți spune cele mai rele povești așa... © CCC

In dragoste, aducem cu totii o nevoie de dominatie, care ne face necrutatori fata de cele mai mici greseli.

Avem toti dreptul de a fi fericiti.

William Somerset Maugham, considerat un estet, în 1954, într-un eseu, a stabilit o listă de zece romancieri și zece romane care, potrivit lui, aparțin categoriei celor mai mari realizări ale literaturii universale (5 în engleză, 3 în franceză, 2 în rusă): Povestea lui Tom Jones, copil abandonat, de Henry Fielding; Mândrie și prejudecată, de Jane Austen; Roșu și negru, de Stendhal; Moș Goriot, de Honoré de Balzac; David Copperfield, de Charles Dickens; Madame Bovary, de Gustave Flaubert; Moby Dick, de Herman Melville; La răscruce de vânturi, de Emily Brontë; Frații Karamazov, de Feodor Dostoievski; Război și pace, de Lev Tolstoi. © CCC

O carte interzisă e dorită de toți, iar asta o face să fie și mai citită. Proverb italian

Lumea este plina de carti minunate pe care nimeni nu le citeste.

Adevarul nu e nici ironic, nici experimental. Marile carti ale lumii sunt carti intunecate si grave, care folosesc inclusiv ironia si experimentul in sensul acestei seriozitati esentiale, acestei responsabilitati in lipsa careia esti un simplu literator.

Femeile sunt facute sa ne consoleze pentru toate necazurile.

Nu există hoţ mai mare ca o carte rea; ea îţi fură timpul. Proverb italian

Când citim pentru prima dată o carte bună, încercăm acelaşi sentiment ca atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeaşi carte înseamnă a te revedea cu un prieten vechi.

Înţelept e acela care merge în pas cu vremea sa, în pas cu societatea; iar cine tinde să meargă înapoi... e un nebun.

În viaţă există o singură fericire: aceea de a iubi şi de a fi iubit.

Adevaratele pasiuni sunt cele pe care le ascunzi.

Lumea şi viaţa nu sunt nimic fără cărţi.

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput: Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar. (Savantul)

Viata seamănă mai mult cu un roman decât seamănă romanele noastre cu viata.

Un singuratic reprezintă doar umbra unui om, iar cel care nu e iubit, e singur pretutindeni.

Cine este conştient de propria nevinovăţie, fără voie, se umileşte justificându-se.

Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.

M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi  putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată  şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie. (Casa de hârtie)