Citate de André Maurois

O casnicie fericita e ca o lunga conversatie ce pare intotdeauna prea scurta. (Memorii) © CCC

Să nu-ți fie teamă de fericire: ea nu există. (Rămâi în viață) © CCC

Fericiți cei care pot dărui fără să-și amintească și să primească fără să uite. © CCC

Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.

Fericirea este ca o capodoperă: la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică șovăială o modifică, cea mai mică lipsă de finețe o sluțește, cea mai mică prostie o amorțește. (Memoriile lui Hadrian)

Fericirea inseamna sa-ti poti realiza visele din copilarie la varsta maturitatii. © CCC

Ce lucru incantator ca o fiinta sa fie creata pentru fericirea alteia. © CCC

Ce este fericirea? O minune care își ia rămas-bun de la sine. (Viața secretă) © CCC

Unde sunt toate ființele fericite, strălucitoare, inocente de pe lume? Unde-i fericirea? Doar citim despre ea în cărți.

Fericirea e un lucru teribil de suportat. Mai ales când această fericire nu este cea pentru care ne-am pregătit toată viața. (Scrisoare către Jacques Rivière - 22 iulie 1913) © CCC

Ce-ncet o fericire se-nfiripă! Ce repede o fericire piere! Din tinereţea-mi plină de durere, Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă, Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere! Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă: Măcar ne-alină, viaţa de-i amară; Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară, Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă: E-un suflet, vai! întruna ros de jale, Un suflet istovit, sătul de toate, Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale Fugarii zori ai fericirii sale Şi-averile ce-acum îi sînt luate. Prezentul însă, cu imagini clare, Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată, Iar adevărul crud, fără-ndurare, Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată. Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare, Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea, Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare; Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea. (Ce-ncet o fericire...) (Traducere Teodor Boşca)

Cea mai mare fericire din viaţă este convingerea că eşti iubit.

Fericirea e o operă de artă. Mânuiţi-o cu mare atenţie!

Exista oameni care traiesc fericiti fara sa stie.

Sunt fericiri in care nu mai crezi. Ele vin ca o lovitura de trasnet si te mistuie.

Cel care doreste o viata de fericire alaturi de o femeie frumoasa, doreste sa se bucure de gustul vinului tinandu-l tot timpul in gura.

Mai invatati, mai puternici, oamenii sunt astazi mai nefericiti ca oricand. (Ceea ce cred) © CCC

Dau toate bunurile pentru putina fericire.

În viaţă există o singură fericire: aceea de a iubi şi de a fi iubit.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC