Citate de André Maurois

Lumea progreseaza datorita lucrurilor imposibile care au fost realizate.

Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.

O sa existe intotdeauna romantism pe lumea asta pentru cei care sunt demni de el.

Nu-l poţi ierta pe cel căruia nu-i pare rău că a greșit. (Divina comedie) © CCC

Pentru omul obisnuit, cincizeci de ani de casatorie de-abia ajung pentru a intelege o singura femeie. (Scrisori unei necunoscute) © CCC

Uneori, cautam fericirea asa cum ne cautam ochelarii atunci cand ii avem pe nas. © CCC

Drept e cand indulgenta ceri pentru greseli, s-o acorzi si tu insuti.

Ai dreptul sa ierti numai ce s-a facut in paguba ta.

Casnicia este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi.

Arta este un efort de a crea, pe langa lumea reala, o lume mai umana. (Ceea ce cred) © CCC

Neintelegerea dintre oameni provine poate si din faptul ca unii traiesc mai mult in trecut, iar altii in prezent.

Experienta ne invata doar ca experienta nu ne invata nimic.

Omul crede cu o uimitoare usurinta tot ce-i maguleste amorul propriu.

Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară: Era-ntr-un tainic și suav apus... Și-am stat în casă singur cu Isus... Și-afară era blondă primăvară.   Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară Că oamenii sunt buni, deși l-au dus Să-l bată-n cuie pe Golgota sus, Fiindcă i-a iubit din cale-afară.   Și mi-a mai spus că poate fi iertat, Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat, Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.   Apoi, plecând, din prag mi-a spus așa: Comoara sufletului ca și-a minții E să iubești pentru-a putea ierta. (Solul Golgotei)

Unui om îi accepţi firea, nu i-o ierţi.

Nu trebuie doar sa ierti, trebuie sa si uiti.

Iti cer iertare nu pentru ca te parasesc, ci pentru ca am zabovit prea indelung.

Cand n-am iertat eu insumi, mai pot sa fiu iertat?

Fericirea este un ragaz pe care ti-l lasa  nelinistea.

O mare iubire, o credinta… o prejudecata mai puternica decat altele fac sa patrunda intr-o anumita constiinta armura nevazuta care-i lipsea si-i ingaduie sa atinga acea stare de echilibru care este in fond fericirea.