Citate despre Fericire

Daca nu putem fi fericiti, greseala e de obicei in noi insine.

Ce putem cere mai mult decat sa fim fericiti o clipa? © CCC

Toti oamenii au nevoie de iubire si sunt vrednici de ea.

Nu ieși din tine însuți și vei fi fericit. (Predici) © CCC

Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.

Fericirea este intotdeauna acolo unde o gaseste omul.

Nimeni nu este in toate privintele fericit.

Faptul ca omul e nascut pentru fericire, ne invata, cu siguranta, intreaga natura. Numai sfortarea catre voluptate fecundeaza planta, umple stupii cu miere si inima de bunatate.

Ce este fericirea? O minune care își ia rămas-bun de la sine. (Viața secretă) © CCC

Cea mai pură fericire a lumii include un presentiment de suferință. (Evreul rătăcitor, 1836)

Fericirea vine şi pleacă. Este ca fulgerul care vine dinspre răsărit şi dispare inspre apus. Tot pământul îl vede şi tresare, dar el trece. (Scrisoare către un tânar) © CCC

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Atingându-ne obiectivele prin efort, fiind gata să sacrificăm beneficii imediate pentru bunăstarea pe termen lung a celorlalți, vom atinge fericirea caracterizată de pace și satisfacţie autentică. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.

Fericirea pe care o asteptam e mai frumoasa decat cea de care ne bucuram… (Trandafirii de septembrie) © CCC

Arta e o forma a vietii, chiar viata.

O viaţă fericită trebuie să fie în mare măsură liniştită, deoarece fericirea adevărată poate exista doar într-o atmosferă de linişte.

Bona praecepta vitam beatam parant. Bunele principii fac viaţa fericită.

Uneori, când sunt fericită într-adevăr, Simt sau poate numai mi se pare Cum în vârful fiecărui fir de păr Îmi creşte câte-o floare. Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceasta împărătească, Dar nu mă încumet să mişc fruntea De teamă să nu mi se ofilească, Şi nici să mă privesc într-o oglindă De teamă să nu mi se desprindă. Şi e destul să mă-ntristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic. Haideţi, puteţi încerca şi voi... binişor... E uşor! Nu trebuie decât să fiţi foarte fericiţi! (Minune)

Nu-i fericit cel ce crede ca nu e.