A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei.
(Cartea fericirii)
Nu cred că avem un „drept” la fericire. Dacă ți se întâmplă să găsești fericirea, spune mulțumesc.
Clipele cu adevarat frumoase sunt intotdeauna melancolice. Simti ca sunt trecatoare, ai vrea sa le opresti in loc, dar nu-i posibil.
E mult mai usor sa promiti fericirea decat sa o dai.
Este o lege inevitabilă faptul că fiecare trece pe lângă fericire și încearcă din răsputeri să o implore în altă parte?
© CCC
Cea mai mare fericire din viaţă este convingerea că eşti iubit.
Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.
Fericirea inseamna sa-ti poti realiza visele din copilarie la varsta maturitatii.
© CCC
Chiar si in culmea fericirii, oamenii continua sa aspire spre mai mult.
In impacarea cu sine insusi se afla acel dram de fericire pe care il spera omul pe pamant.
Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.
(La răscruce de vânturi)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.