François Rabelais

François Rabelais, cca. 1494 – 9 apr. 1553, scriitor, medic și umanist francez, creatorul romanului satiric, una dintre cele mai reprezentative figuri ale Renașterii. Spirit umanist, poliglot, cu largă deschidere culturală, în ale cărui opere se desfășoară dezbateri serioase cu privire la educație, politică și filosofie. A trăit cca. 59 de ani.

Născut în Chinon, tatăl său fiind avocat, François Rabelais a studiat latină și greacă și a corespondat cu celebrul umanist Guillaume Budé.

A fost mai întâi călugăr și traducător înainte de a lucra ca medic și apoi ca scriitor. Om al Renașterii, a îmbinat, de-a lungul vieții, credința în Dumnezeu, discursul anticlerical, gândirea umanistă și simțul farsei.

Cei doi eroi literari principali, niște uriași, tată și fiu, provin din literatura Evului Mediu. În cele două opere majore ale sale, Gargantua și Pantagruel, demonstrează un stil neobișnuit, o bogăție excepțională de vocabular și îmbină păreri „luminate” despre educație, extinderea cunoștințelor sau război, cu o tehnică literară în care narațiunea istorică se amestecă cu invenții fantastice.

Virtuoz al limbajului și mare creator de cuvinte, polemist, erudit, precursor în multe domenii, François Rabelais a realizat sinteza dintre tradiția comică carnavalescă a Evului Mediu și noile cunoștințe ale Renașterii. Viața și opera sa polimorfă, care dă naștere râsului și reflecției și care scapă de orice clasificare, sunt triumful libertății spiritului.

Opere principale:

– romanele satirice: Gargantua, 1534 si Pantagruel, 1532-1664, publicate postum.

Aceste doua lucrari, care i-au asigurat nemurirea, reprezinta o satiră acidă la adresa moravurilor acelei epoci, prin care critică bigotismul, superstițiile și abuzurile clerului.

Povestirea aventurilor celor două personaje spumoase, burlești și alegorice, nu este decât un pretext pentru scriitor de a introduce în narațiune figuri tipice ale societății contemporane lui și aluzii critice la evenimentele vremii.