Citate de Anna de Noailles

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

Placerea este un sentiment de perfectiune…Fericirea este o placere durabila.

Fericit cel care îmbină sănătatea cu inteligența. © CCC

Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.

Fericiți cei care pot dărui fără să-și amintească și să primească fără să uite. © CCC

Prima conditie a fericirii se afla in noi insine.

In impacarea cu sine insusi se afla acel dram de fericire pe care il spera omul pe pamant.

Ce sinucidere poate fi fericirea!

Cel mai fericit dintre oameni este cel care își dorește cel mai puțin schimbarea propriei condiții. (Discurs despre fericire) © CCC

Trecem, adeseori, pe langa fericire, fara s-o vedem, fara s-o privim sau daca am vazut-o si am privit-o, fara s-o recunoastem.

Fericirea este ca o capodoperă: la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică șovăială o modifică, cea mai mică lipsă de finețe o sluțește, cea mai mică prostie o amorțește. (Memoriile lui Hadrian)

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.

Dintre toți oamenii pe care-i consideri fericiți nu există niciunul care să fie cu adevărat. (Fragmente)

Placerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea insa se intemeiaza pe adevar.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Unde sunt toate ființele fericite, strălucitoare, inocente de pe lume? Unde-i fericirea? Doar citim despre ea în cărți.

Cine e fericit îi va face şi pe ceilalţi fericiţi. © CCC

Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.

A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei. (Cartea fericirii)