Citate de Claude A. Helvétius

Principiul cel mai fecund in calamitatile publice este ignoranta. De perfectiunea legilor depinde virtutea cetatenilor, iar perfectiunea legilor depinde de progresele omenesti. Pentru a fi cinstit trebuie sa fii luminat.

Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.

Experienta invata popoarele ca geniul, lumina si cunostintele sunt adevaratele puteri ale prosperitatii, ale virtutilor lor.

Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari.

Sfaturile date cu asprime n-au nici o inraurire; sunt ca ciocanele care sunt respinse de nicovala.

Nu cunoastem niciodata limbajul pasiunilor pe care nu le-am trait.

Dorinta de a fi stimat este comuna tuturor oamenilor.

Nimiciti pasiunea care il insufleteste pe un om, si in aceeasi clipa i-ati luat toata intelepciunea.

Nimeni nu-si da osteneala sa convinga, atunci cand poate sa porunceasca.

Credinta n-a savarsit minuni decat in aparenta. Numai vointa le poate realiza, cu conditia sa se manifeste energic.

Numai o pasiune poate sa invinga o pasiune.

Orice om trebuie, in calitatea sa de cetatean, sa contribuie din toate puterile la fericirea compatriotilor sai.

Ni se spune ca Dumnezeu il pune pe rug pe cel rau, care nu poate nimic impotriva lui, intr-un foc ce va dura vesnic; si cu greu s-ar permite unui tata sa dea o moarte trecatoare unai fiu care ar compromite viata, cinstea si averea sa…Nu exista un tata bun care ar vrea sa semene cu tatal nostru din ceruri.

E in natura oricarei dorinte sa se stinga daca nu e hranita de speranta.

Nu trebuie sa uitam ca mirarea sau, ca sa intrebuintam un cuvant mai expresiv, minunarea - izvorand din impresionabilitatea momentana a intelegerii - a constituit temelia religiozitatii primitive a omului.

Vazand in ce chip este infatisata FIINTA SUPREMA, firea ei suparacioasa, asprimea razbunarilor ei, facand o comparatie care sa ne arate numeric raportul dintre cei pe care ii lasa sa piara si cei pe care se indura sa-i ajute, sufletul cel mai drept ar fi ispitit sa doreasca sa nu existe o astfel de fiinta. Am fi destul de linistiti in lumea asta, daca am fi siguri ca nu avem de ce sa ne temem pe cealalta; pe nimeni nu l-a speriat gandul ca nu exista Dumnezeu, ci gandul ca e asa cum este infatisat.

Superstitia este un izvor otravit din care au iesit toate nenorocirile si calamitatile pamantului.

Cu sentimentele oamenilor se petrece acelasi lucru ca si cu ideile lor: daca nu concepem la altii decat idei similare cu ale noastre, nu putem sa fim impresionati de­cat de pasiunile care ne afecteaza pe noi insine in gradul cel mai inalt.

Omul curajos nu depinde de zei, stie el insusi sa traiasca si sa moara; in fata destinului el este acelasi, fie ca il cunoaste sau nu.

Toti oamenii tind spre fericirea lor.