Odi profanum vulgus.
(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)
Urăsc mulțimea ignorantă.
Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.
Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.
Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.
© CCC
Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.
Nimeni nu este in toate privintele fericit.
Au existat zboruri de pasari, curenti de aer si migrene care au decis soarta lumii.
© CCC
De ce nu e mai nimeni multumit
de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit.
Pornit in orice clipa, sa inalte osanale
aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.
Ia aminte sa pastrezi o minte egala
in vremuri de cumpana si tot astfel in cele bune,
o minte potolind bucuria indolenta.
Sunt unii oameni carora in viata li se intampla intotdeauna ceea ce merita.
Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.
Cei dintai sa ma numeasca printre cei din urma pot,
daca cei din urma, printre cei din frunte ma socot.
Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.
Adversa fortuna magnos viros probat.
O soarta potrivnica pune la incercare pe barbatii de seama.
Nu-i asa ca amanuntul biografic poate schimba in bine viata cuiva? Dar de ce oare unii au parte de unul sau mai multe amanunte biografice care-i fac fericiti, iar altii au parte de unul sau mai multe amanunte biografice ingrozitoare, cumplite? Nimeni nu stie. Oamenii prefera sa creada ca altcineva le dicteaza viata. Ca altcineva le deseneaza cursul vietii…
Zarurile au fost aruncate.
Alea iacta est.
Alea iacta est (Zarul a fost aruncat) este o expresie latină atribuită de Suetonius lui Iulius Cezar la 10 ianuarie 49 î.Hr., în timp ce își conducea armata peste Râul Rubicon din nordul Italiei.
Traversând Rubiconul, Cezar a intrat în Italia în fruntea armatei sale, sfidând Senatul și a început lungul său război civil împotriva lui Pompei și a facțiunii aristocratice a Republicii Romane târzii, Optimates.
Expresia este folosită pentru a indica faptul că evenimentele au trecut de un punct fără întoarcere, ireversibil.
Destinului ii place sa fie provocat. Acesta este secretul oamenilor care reusesc.
Daca se socoteste ca destinul misca si conduce totul, ca nimic nu poate nici sa se abata din calea lui, nici sa-i schimbe cursul, atunci si greselile si delictele oamenilor nu trebuie condamnate si atribuite vointei lor, ci necesitatii si ordinii implacabile a destinului…totusi, oamenii sunt raspunzatori de nenorocirile lor. Caci fiecare este el insusi autorul raului pe care il sufera, si prin propriul sau imbold cade in greseala si ratacire, prin propria sa gandire si atitudine.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.