Citate despre Exagerare

Nu fi multumit de tine insuti, caci aceasta arata o fire marunta, nici satisfacut de tine insuti, caci aceasta este prostie.

Toate faptele care ies din sfera celor obisnuite sunt pasibile de cele mai ingrozitoare rastalmaciri, caci gustul nostru se revolta impotriva a tot ceea ce e prea mult, dupa cum respinge si ceea ce e prea putin.

Cine are noroc de a avea destul sa nu doreasca mai mult.

De cate ori aud vreun om de stiinta pronuntand cuvantul «metoda», am impresia ca vad un sarpe care a inghitit penibil un corp mai mare decat el.

Mania e o nebunie scurta.

Paulum sepultae distat inertiae Celata virtus. Virtutea nemanifestata nu-i departe de lipsa de pricepere. (Horatius, Odae)

Sa facem o mai dreapta imparteala intre a ne increde prea usor si a nu ne increde deloc in unele lucruri.

O gluma, o vorba de duh, aduc adesea o dezlegare mai buna si mai durabila in lucruri mari decat asprimea.

Calea excesului duce catre palatul intelepciunii. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

Bis repetita placent. Ce este cerut de două ori place. (Horatius)

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

Nimeni cu soarta pe care o are, sau ratiunea i-a dat-o, sau i-a aruncat-o intamplarea, nu-i multumit, si lauda pe cei ce bat cai diferite.

Saturația generează lipsa de măsură. (Fragmente)

Ne-nduplecata moarte, pe nimeni nu amana.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape aceleasi rezultate ca marile vicii.

Nu e bine sa fii atat de glumet, incat sa devii ridicol.

Cine este de fapt liber ? Inteleptul si cel stapan pe sine insusi.

Cei zgarciti ingramadesc la avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori cheltuiesc ca si cum ar tre­bui sa moara imediat.