Odi profanum vulgus.
(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)
Urăsc mulțimea ignorantă.
Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.
Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.
Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.
© CCC
Cei zgarciti ingramadesc la avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori cheltuiesc ca si cum ar trebui sa moara imediat.
Nu fi subtil, ci intelept. Cine stie mai mult decat i se cere seamana cu varful prea ascutit care se rupe usor. Adevarurile dovedite sunt mai sigure.
Oamenii exagereaza intotdeauna valoarea lucrurilor pe care nu le au. Apreciezi ceea ce nu ai obtinut.
Prudentul si prea timidul, in fata furtunii, se tarasc pe pamant.
Natura cand face minuni, nu sunt zeii aceia ce le trimit din a cerului bolta inalta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.