Citate latine - Soarta

Este o mangaiere in nenorocire sa nu-ti cunosti soarta. Saepe calamitatis solatium est nosse sortem suam. (Curtius, Historia Alexandri)

Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

Adesea cei buni sunt nefericiti si cei rai, fericiti; in virtutea acestei argumentari, deducem ca nu exista providenta.

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Asa i-a fost soarta  (asa i-a fost scris). Sic erat in fatis. (Ovidius, Fasti)

Nimeni nu se poate impaca cu conditia sortii sale; caci in toate exista ceva necunoscut de cel fara de experienta, dar de care cel cu experienta se ingrijeste.

Multora soarta le da prea mult, nimanui insa nu-i da cat i-ar trebui. Fortuna multis dat nimis, satis  nulli. (Martialis, Epigrammata)

Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.

Soarta poate lua bogatiile cuiva, dar nu si curajul. Fortuna opes auferre, non animum potest. (Seneca Philosophus, Medeea)

Soarta nu ia decat ceea ce a dat. Nihil eripit fortuna, nisi quod dedit. (Seneca Philosophus, De constantia)

Nu se stie ce poate aduce fiecare zi. Quid quaeque dies ferat incertum est.

Cu cat ne dam seama mai repede ca destinul e in mainile noastre si nu in stele, cu atat mai bine.

E bine-n fata sortii sa ma tin darz.

Soarta nestatornica rataceste cu pasi nesiguri. Passibus ambiguis fortuna volubilis errat.

Daca se socoteste ca destinul misca si conduce totul, ca nimic nu poate nici sa se abata din calea lui, nici sa-i schimbe cursul, atunci si greselile si delictele oamenilor nu trebuie condamnate si atribuite vointei lor, ci necesitatii si ordinii implacabile a destinului…totusi, oamenii sunt raspunzatori de nenorocirile lor. Caci fiecare este el insusi autorul raului pe care il sufera, si prin propriul sau imbold cade in greseala si ratacire, prin propria sa gandire si atitudine.

In viata sta destinul tau.

Soarta ii ajuta pe cei cutezatori. Audentes fortuna iuvat. (Vergilius, Aeneis)

Ce-i oare întâmplarea decât piatra ce prinde viaţă-n mâna unui sculptor? De providenţă-i dată întâmplarea, dar omul trebuie sa o mânuiască…

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.