Alain-Fournier, pseudonimul lui Henri-Alban Fournier, 3 oct. 1886 – 22 sept. 1914, născut în La Chapelle-d’Angillon, în departamentul Cher, Franța, scriitor francez al cărui singur roman finalizat, Le Grand Meaulnes, 1913 (Rătăcitorul sau Cărarea pierdută), este un clasic modern. A trăit 28 de ani.

Fiul unui învățător, Alain-Fournier și-a petrecut copilăria în sudul provinciei Berry. A studiat la Lycée Lakanal din Sceaux, Hauts-de-Seine, lângă Paris, unde s-a pregătit pentru examenul de admitere la École Normale Supérieure, dar fără succes. La Lycée Lakanal l-a întâlnit pe prietenul său Jacques Rivière, cu care a menținut o corespondență până în 1914.

Eșuând la Ecole Normale Supérieure, dorind să devină marinar, în 1901 a studiat la școala de marină comercială din Brest, unde a fost cadet și apoi sublocotenent.

Din 1908 până în 1909 și-a efectuat serviciul militar. S-a întors la Paris în 1910 și a devenit critic literar, scriind pentru „Jurnalul” din Paris. Acolo i-a întâlnit pe André Gide și Paul Claudel.

După serviciul militar, s-a alăturat publicației Paris-Journal ca editor în 1910 și, în același timp, a început să scrie romanul Le Grand Meaulnes. Din 1910 până în 1912, în timp ce lucra ca asistent personal al politicianului Casimir Perrier, Alain-Fournier a lucrat la romanul său, „Le Grand Meaulnes”, bazat pe o serie de episoade și persoane reale din viața autorului. Romanul a fost publicat în 1913, mai întâi în La Nouvelle Revue Française, apoi, publicat de editorul Emile-Paul, a fost aproape de premiul Goncourt, la un singur vot.

Bazat pe copilăria sa fericită într-un sat îndepărtat din centrul Franței, romanul lui Alain-Fournier Le Grand Meaulnes reflectă dorul pentru o lume pierdută a încântării. Eroul, un școlar idealist, dar puternic, fuge și la o petrecere pentru copii într-o casă de țară decrepită întâlnește o fată frumoasă. Restul romanului descrie căutarea ei, a casei unde a întâlnit-o și starea de uimire pe care a cunoscut-o acolo. Calitatea sa remarcabilă este evocarea unei atmosfere de nostalgie din altă lume, pe un fundal rural observat în mod realist.

În 1914, Alain-Fournier a început să lucreze la un al doilea roman, „Colombe Blanchet”, dar acesta a rămas neterminat când s-a înrolat în armată în august. Tot în 1914, Alain-Fournier a început să scrie o piesă de teatru Casa din pădure (La Maison dans la forêt).

Majoritatea scrierilor lui Alain-Fournier au fost publicate postum: „Les Miracles” (un volum de poezii și eseuri) în 1924, corespondența cu scriitorul și criticul Jacques Rivière, cumnatul său, în 1926, în 2 vol., 1948, și scrisorile către familia sa în 1930. Notele și schiţele sale au fost publicate în „Colombe Blanchet”.

A murit luptând lângă Vaux-lès-Palameix (Meuse) o lună mai târziu, pe 22 septembrie 1914, în vecinătatea localității Épargue (Meuse), Franța, lângă Verdun. Trupul său a rămas neidentificat până în 1991, când a fost înmormântat în cimitirul Saint Remy la Colonne.

Opere principale:

Marele Meaulnes (Le Grand Meaulnes), 1913, publicat în luna noiembrie în foileton în la Nouvelle revue française, la editura Emile Paul în același an; Corespondența cu Jacques Rivière, 1925; Scrisori micuței B…; Scrisori trimise familiei; Miracole (poeme); Alain-Fournier, Madame Simone, Corespondență 1912-1914, 1992; Colombe Blanchet – Schițe ale unui roman inedit, transcrierea unui manuscris de 133 de pagini de schițe și notițe pentru un viitor roamn, Le cherche midi, 2003;