Alain-Fournier

Alain-Fournier, pseudonimul lui Henri-Alban Fournier, 3 oct. 1886 – 22 sept. 1914, născut în La Chapelle-d’Angillon, în departamentul Cher, Franța, scriitor francez al cărui singur roman finalizat, Le Grand Meaulnes, 1913 (Marele Meaulnes, Rătăcitorul sau Cărarea pierdută), este un clasic modern. A trăit 28 de ani.

Fiul unui învățător, Alain-Fournier și-a petrecut copilăria în sudul provinciei Berry. A studiat la Lycée Lakanal din Sceaux, Hauts-de-Seine, lângă Paris, unde s-a pregătit pentru examenul de admitere la École Normale Supérieure, dar fără succes. La Lycée Lakanal l-a întâlnit pe prietenul său Jacques Rivière, cu care a menținut o bogată corespondență până în 1914.

Eșuând la Ecole Normale Supérieure, dorind să devină marinar, în 1901 a studiat la școala de marină comercială din Brest, unde a fost cadet și apoi sublocotenent.

Din 1908 până în 1909 și-a efectuat serviciul militar. S-a întors la Paris în 1910 și a devenit critic literar, scriind pentru „Jurnalul” din Paris. Acolo i-a întâlnit pe André Gide și Paul Claudel.

După serviciul militar, s-a alăturat publicației Paris-Journal ca editor, în 1910 și, în același timp, a început să scrie romanul Le Grand Meaulnes. Din 1910 până în 1912, în timp ce lucra ca asistent personal al politicianului Casimir Perrier, Alain-Fournier a lucrat la romanul său, „Le Grand Meaulnes”, bazat pe o serie de episoade și persoane reale din viața autorului.

Pe 1 iunie 1905, liceanul de 18 ani Henri-Alban Fournier, a întâlnit întâmplător, pe scările de la Petit Palais din Paris, o tânără zveltă și elegantă pe care a urmărit-o pentru a afla unde locuiește. După câteva  zile a schimbat cu ea câteva cuvinte aflând că tânăra este logodită. Această întâlnire i-a marcat definitiv destinul. Întâlnirea cu această tânără va fi apoi redată, aproape identic, în unicul său roman, Le grand Meaulnes. Romanul a fost publicat în 1913, mai întâi în La Nouvelle Revue Française, apoi, publicat de editorul Emile-Paul, a avut un succes instantaneu și fost foarte aproape de premiul Goncourt, cu un singur vot lipsă, obținând cinci voturi din cele șase necesare.

Bazat pe copilăria sa fericită într-un sat îndepărtat din centrul Franței, romanul lui Alain-Fournier Le Grand Meaulnes reflectă dorul pentru o lume pierdută a încântării. Eroul, un școlar idealist, dar puternic, fuge, și la o petrecere pentru copii într-o casă de țară decrepită întâlnește o fată frumoasă. Restul romanului descrie căutarea ei, a casei unde a întâlnit-o și starea de uimire pe care a cunoscut-o acolo. Calitatea remarcabilă a romanului este evocarea unei atmosfere de nostalgie din altă lume, pe un fundal rural observat în mod realist.

În 1914, Alain-Fournier a început să lucreze la un al doilea roman, „Colombe Blanchet”, dar acesta a rămas neterminat când s-a înrolat în armată în august. Tot în 1914, Alain-Fournier a început să scrie o piesă de teatru Casa din pădure (La Maison dans la forêt).

Majoritatea scrierilor lui Alain-Fournier au fost publicate postum: „Les Miracles” (un volum de poezii și eseuri) în 1924, corespondența cu scriitorul și criticul Jacques Rivière, cumnatul său, în 1926, în 2 vol., 1948, și scrisorile către familia sa în 1930. Notele și schiţele sale au fost publicate în „Colombe Blanchet”.

A murit luptând lângă Vaux-lès-Palameix (Meuse) o lună mai târziu, pe 22 septembrie 1914, în vecinătatea localității Épargue (Meuse), Franța, lângă Verdun. Trupul său a rămas neidentificat fiind  dat disparut pe 22 septembrie, la sud de Verdun.

Optzeci și cinci de ani mai târziu de la publicarea unicului său roman, cotidianul Le Monde propune cititorilor săi să aleagă cele mai importante o sută de cărți ale secolului XX. Le Grand Meaulnes se afla între primele zece, alături de romanele În căutarea timpului pierdut, Procesul, Călătorie la capătul nopții sau Fructele mâniei.

Opere principale:

Marele Meaulnes (Le Grand Meaulnes), 1913, publicat în luna noiembrie în foileton în la Nouvelle revue française, la editura Emile Paul în același an; Corespondența cu Jacques Rivière, 1925; Scrisori micuței B…; Scrisori trimise familiei; Miracole (poeme); Alain-Fournier, Madame Simone, Corespondență 1912-1914, 1992; Colombe Blanchet – Schițe ale unui roman inedit, transcrierea unui manuscris de 133 de pagini de schițe și notițe pentru un viitor roman, Le cherche midi, 2003;