Claudie Gallay

Claudie Gallay născută în 1961 la Bourgoin-Jallieu, în Isère, scriitoare franceză. Romanul său Talazurile (Les Déferlantes), publicat în 2008, a câștigat numeroase premii literare.

A lucrat ca profesoară înainte de a-și publica primul roman, Biroul celor vii (L’Office des vivants), în 2001. Doar Veneția (Seule Venise), care a apărut în 2005, a câștigat Premiul pentru carte CE 38, acordat de cititorii din comitetele de întreprindere.

Provenind dintr-o familie de fermieri, și-a petrecut copilăria în Saint-Savin (Isère). A început să scrie încă din adolescență, iar familia i-a acceptat acest vis. Claudie Gallay, care lucrează ca profesor, a oferit multe manuscrise înainte ca primul ei roman să fie publicat.

În 2001, manuscrisul său, Biroul celor vii, a fost reținut de editoarea Sylvie Garcia. Această lucrare a marcat intrarea ei în lumea literară.

Pentru În aurul timpului (Dans l’or du temps), a mutat intriga romanului spre nord, în Normandia. A poposit în regiune cu Talazurile (Les Déferlantes), care a apărut în 2008 și a cărui poveste se petrece în localitatea La Hague din Franța.

În 2008, apariția și succesul cărții Talazurile (Les Déferlantes) au propulsat-o într-adevăr pe scriitoare în centrul atenției, un succes care a fost confirmat prin publicarea ulterioară a cărții Iubirea este o insulă (L’amour est une île).

Deși cu condeiul în mână, Claudie Gallay nu a renunțat la activitatea didactică și a continuat, chiar dacă nu cu normă întreagă, profesia de dascăl.

De la primele sale succese literare, Gallay s-a dedicat și mai mult scrisului, predând doar 2 zile pe săptămână, la școlile primare Antony Real și Jean-Henri Fabre din orașul Serignan-du-Comtat. Odată cu succesul cărții Les Déferlantes, continuă să predea (cu jumătate de normă) și se dedică picturii.

În 2010, a revenit pe scena literară cu romanul Dragostea e o insulă (L’amour est une île), apoi în 2013, cu O bucată de cer (Une part de ciel).

Locuiește în satul Uchaux și apreciază calmul și frumusețea naturii și a anotimpurilor. Gallay remarcă faptul că succesul îi oferă posibilitatea de a evada în regiune, din care folosește decorurile și ambianțele pentru romanele sale, așa cum a făcut cu Peninsula Cotentin (Normandia) pentru Les Déferlantes.

Stilul său se distinge prin sobrietate, personajele sunt foarte sensibile, puțin la marginea vieții sociale, plutind în tandrețe și blândețe.

Citate ale criticii:

„Pana sa fină, subtilă și atât de simplu poetică…”

„Amar și lucid pentru a exprima violența destinelor pierdute, scrisul său sărbătorește cu o grație lipsită de artificii frumusețea pură a viselor.”

Opere principale:

Biroul celor vii (L’Office des vivants), 2001; Dragostea mea, viața mea (Mon amour, ma vie), 2002; Doar Veneția (Seule Venise), 2004;  Anii cireșelor (Les Années cerises), 2004; În aurul timpului (Dans l’or du temps), 2006; Talazurile (Les Déferlantes), 2008; Dragostea e o insulă (L’amour est une île), 2010; O bucată de cer (Une part de ciel), 2013 .