Petru Creţia, 21 ian. 1927 – 16 apr. 1997, născut la Cluj, poet, eseist și traducător. Profesor de filologie clasică la Universitatea din Bucureşti.A trăit 70 de ani.
A fost fiul lui Aurel Creţia, funcţionar, şi al Călinei (n. Humiţa).
A urmat Şcoala primară la Cluj, iar studiile liceale începute la Cluj (Liceul „Gh. Bariţiu”) au fost continuate, după 1940, la Bucureşti (Liceul „Spiru Haret”), luându-şi bacalaureatul în 1945.
Absolvent de studii clasice la catedra de resort, Litere şi Filosofie, a Universității din Bucureşti (1951).
Asistent, apoi lector la Catedra de limbi clasice a Universității din Bucureşti (1952 – 1971), cercetător la Institutul de filosofie din Bucureşti (1971 – 1975), cercetător, apoi cercetător ştiinţific principal III la Muzeul Literaturii Române (1975 – 1993).
Din 1993, pensionar şi, prin cumul, director onorific şi cercetător principal la Centrul Naţional de Studii „M. Eminescu” din Ipoteşti.
A debutat în presă, în 1947, în Naţiunea, cu articolul Sensul morţii la Poe.
Debut editorial târziu cu Norii (1979, ediție definitivă 1996) – Premiul Uniunii Scriitorilor.
A colaborat la revistele: România literară, Manuscriptum, Viaţa Românească, Revista de filosofie.
Alte cărţi publicate: Epos şi logos (1981), comentarii de literatură comparată şi filosofie; Poezia (1983), Pasărea Phoenix (1986); Oglinzile (1993) şi Luminile şi umbrele sufletului (1995) – proză eseistică; Catedrala de lumini. Homer. Dante. Shakespeare (1997), studii de hermeneutică literară despre Iliada şi Odiseea, Divina Commedia, Furtuna.
A făcut parte din colectivul care a continuat ediţia Perpessicius de Opere a lui Minai Eminescu şi a încheiat-o. Premiul revistei Manuscriptum pe 1990 pentru Poesii, (ediţia 1883) de Mihai Eminescu.
Intensă activitate legată de Eminescu (1977–1993): stabilirea textului şi a variantelor pentru volumele VII– XVI ale ed. critice integrale, continuarea ed. Perpessicius; studiul introductiv, notele şi comentariile la vol. VIII, Teatru; corecţiuni şi amendări la ed. princeps Maiorescu; volumu Teatru. Decebal. Cornul lui Decebal. Alexandru Lăpuşneanu, 1990, cu analize critice; vol. Constelaţia Luceafărului, Sonetele, Scrisorile, text stabilit şi comentat, 1994; a îngrijit Poezii inedite, volum special 1, 1991 al revistei Manuscriptum. Premiul „Timotei Cipariu” al Acad. Române pentru vol. VII din seria Opere Eminescu.
Traducere Marguerite Yourcenar – Povestiri orientale, 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor. Traduceri din literatura clasică greco-latină (Platon, Plutarh, Ovidiu, Dante) și din literatura modernă (Virginia Woolf, T.S. Eliot).
Este cunoscut prin traducerile din Platon (Banchetul, Phaidon, Menon şi în colaborare Hippias minor şi Euthyphron), Plutarh, Longos, Ovidiu (Metamorfoze, în colab.), Appian, Dante (De vulgari eloquentia, Epistulae, Eglogae), Francesco Colonna, precum şi din scriitori moderni: Emilio Cecchi, Massimo Bontepelli, Adriano Tilgher (Viaţa şi nemurirea în viziunea greacă), Marguerite Yourcenar (Povestiri orientale, 1993 – Premiul Uniunii Scriitorilor; Alexis şi Creierul negru al lui Piranesi), Imre Toth (Palimpsest), F. Bluche, Virginia Woolf, T. S. Eliot, J. Wain, E. Cioran (Antologia portretului). Împreună cu Constantin Noica şi Gabriel Liiceanu a îngrijit edițiile operelor lui Platon în româneşte (1976 – 1993). Din Biblie a tradus cinci cărţi, text atestat de exegeza modernă, însoţindu-l de comentarii: Iov, Ecleziastul, Iona, Ruth şi Cântarea Cântărilor (1995).
Spirit rafinat şi erudit, de formaţie clasicizantă, receptiv totodată la noua sensibilitate poetică şi filosofică modernă, Creția este una din figurile emblematice ale scrisului românesc contemporan.
Opere principale:
Norii, 1979 (ed. definitivă 1996), versuri de orientare filosofică; Epos şi logos, 1981; Poezia, 1983, eseu literar; Pasărea Phoenix, 1986, versuri de orientare filosofică; Oglinzile, 1993; Luminile şi umbrele sufletului, 1995; Norii, culegere de impresii, 1996; Catedrala de lumini. Homer. Dante. Shakespeare, 1997; În adâncile fântâni ale mării. Poemele Ofeliei C., 1997; Testamentul unui eminescolog, 1998; Eseuri morale, 2003; Infernul terestru. Petru Creţia despre Edgar Allen Poe, 2003.
Traduceri: Ovidiu, Metamorfoze, 1959; M. Bontempelli, Oameni în timp, 1968; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, 1968; Longos, Dafnis şi Cloe, 1970; J. Wain, Nuvele, povestiri, 1970; Dante Alighieri, Opere minore, 1971; Virginia Woolf, Eseuri, 1972; Virginia Woolf, Valurile, 1973; Emilio Cecchi, Peşti roşii, 1973; T. S. Eliot, Eseuri, 1974; Platon, Opere, I-VII, 1976 – 1993; Romanul grec, I, 1980; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, 1993; Marguerite Yourcenar, Alexis, 1994; Plutarh, Demetrios şi Antoniu, 1994; Imre Toth, Palimpsest, 1995; Adriano Tilgher, Viaţa şi nemurirea în viziunea greacă, 1995; F. Bluche, Vorbe istorice celebre, 1995; Platon, Banchetul, 1995; Iov, Ecleziastul, Iona, Ruth, Cântarea cântărilor, 1995; J. Duquesne, Iisus, în colab. cu S. Mărculescu, 1995; Margueritte Yourcenar, Creierul negru al lui Piranesi, 1996; E. Cioran, Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, 1997.