Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum,
Inimă răcită prea devreme.
S-o pornesc din nou desculţ la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
(Nu regret, nu mă jelesc, nu strig)
(Traducere George Lesnea)
Legile vietii sunt ascunse sub amanuntele actiunilor zilnice.
Fiecare clipă a vieții poartă în ea o valoare de miracol și o față de eternă tinerețe.
O viață nefolositoare este o moarte anticipată.
(Ifigenia în Taurida, 1779-1789)
Viata mea este o enigma al carei cuvant este numele tau.
© CCC
Să mergi, să respiri, să zbori, să plutești,
Să câștigi totul în timp ce dăruiești,
Să cutreieri drumurile din ținuturi îndepărtate,
A călători înseamnă a trăi.
(Povestea vieții mele: o autobiografie)
© CCC
Miserrimum est arbitrio alterius vivere.
A trai dupa cum iti dicteaza cineva, e un lucru foarte neplacut.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.