Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Însetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
(Trenul vieții)
Viața însăși este cea mai minunată poveste.
© CCC
Fiecare zi este o existenta in miniatura.
Orice om este minunat. Cu minte și suflet, întreaga viață a omului poate fi interesantă și plăcută chiar și cea mai săracă.
(Goethe și Tolstoi, 1922)
Vita, si uti scias, longa est.
Viata, daca stii sa o traiesti, este lunga.
(Seneca Philosophus, De brevitate vitae)
Nu sunt lungi plânsul și râsul,
Dragostea și dorința și ura:
Cred că nu mai sălășuiesc în noi după ce
Trecem poarta.
Nu sunt lungi zilele vinului și trandafirilor:
Dintr-un vis cețos
Drumul nostru iese la iveală pentru un timp, apoi se închide
Într-un vis.
(Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam)
© CCC
***
Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam. (Horatius, Odae)
Scurtimea vieții nu ne îngăduie să ne făurim speranțe de lungă durată. (Horațiu, Ode)
Nu e greu sa urmezi adevarul
ce duce viata pe un neted drum
si daca potrivnica ti-e soarta,
tu datoria fa-ti-o orisicum.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.