...Simplul fapt de a visa este foarte important. Vă doresc vise care să nu se mai sfârșească și dorința înversunată de a realiza câteva dintre ele. Vă doresc să iubiți ce trebuie iubit și să uitați ce trebuie uitat. Vă doresc pasiuni, vă doresc tăceri. Vă doresc cântece de păsări când vă treziți, râsete de copii. Vă doresc să respectați faptul că ceilalți sunt diferiți, pentru că meritul și valoarea fiecăruia trebuie adesea descoperite. Vă doresc să rezistati impasului, indiferenței, trăsăturilor negative ale timpului nostru. Vă doresc să nu renunțați niciodată la căutare, la aventură, la viață, la dragoste, căci viața este o aventură magnifică și nici un om rezonabil nu trebuie să renunțe la acestea fără a duce o bătălie crâncenă. Și, mai ales, vă doresc să fiți voi înșivă, să fiți mândri de voi și fericiți, pentru că fericirea este adevăratul nostru destin.
Urăile lui Jacques Brel: despre vise, viață și fericire (1 ianuarie 1968, radio Europe 1, Franta)
© CCC Published on: Feb 2, 2014
Trăim în Caragiale, visând la Eminescu.
Numai iubirea si arta fac viata suportabila.
© CCC
Si daca viata-i trecatoare, sa-i presaram in cale trandafiri.
Viata fara binefacerile stiintei si fara frumusetile artei nu inseamna nimic.
Viaţa e prea scurtă pentru a fi lipsită de importanță.
© CCC
O singură şi aceeaşi reflexie dezgustă şi mângâie în mod alternativ orice inimă delicată de lucrurile din această lume: faptul că nu trăim mult.
Honesta vita, beata est.
Viata corecta este fericita.
Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii.
© CCC
Trebuie să ne zbatem ca să trăim, trebuie să păşim ca să avansăm, trebuie să înotăm ca să ne salvăm.
Viata este ca o moneda; trebuie sa stii cum sa o risipesti: sau mai exact – cum sa o folosesti.
Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?
Viata ne-a fost data pentru a munci, a iubi si a ne innobila. Daca acestea lipsesc, ce mai are omul in viata? Daca le are, de ce se mai poate plange?
Oamenii, in adancul sufletului lor, - parte care pastreaza inca, mai mult decat oricare alta, chipul original al naturii stramosesti -, au socotit intotdeauna ca propria lor viata nu este in puterea nimanui in afara necesitatii care conduce universul cu sceptrul sau de fier.
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar vorbind cu blandete, si tinand in mana un ciomag, veti ajunge departe.
Disprețuiește viața ca să te bucuri de ea.
© CCC
Simțul moral al importanței vieții omenești, dorinţa omenească de a uşura puţin din chinurile tuturor acestor sărmani nenorociţi, sau de a le reface curajul distrus, activitatea furioasă și neobosită pe care o face omul în astfel de momente, toate acestea se combină pentru a crea un fel de energie care duce la o dorință pozitivă de a-i alina pe cât mai mulți posibil.
(Amintiri de la Solferino)
© CCC
Bunul cel mai de pret al omului este viata. Ea este daruita o singura data si trebuie sa o traiesti in asa fel, incat sa nu regreti, sa nu suferi pentru anii traiti fara rost, sa nu arzi de rusine in fata unui trecut meschin si las.
Viaţa nu este dată nimănui în proprietate, ci este dată tuturor ca să o folosească.
(De rerum natura / Despre natura lucrurilor)
© CCC