Citate de Petru Creţia

Umbra e o reverenta pe care lumina o face intunericului.

Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură. (Norii)

Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest. (Norii)

Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi. (Norii)

Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi. (Norii)

Umbrele seamana, ce-i drept, cu intunericul, dar sunt fiicele luminii.

Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată. (Luminile şi umbrele sufletului)

În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe. (Norii)

Puţinătatea spiritului naşte monştri.