Citate de Petru Creţia

În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.

Puţinătatea spiritului naşte monştri.

Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...

Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi. (Norii)

Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată. (Luminile şi umbrele sufletului)

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi. (Norii)

Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură. (Norii)

Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.

Umbra e o reverenta pe care lumina o face intunericului.

Umbrele seamana, ce-i drept, cu intunericul, dar sunt fiicele luminii.

Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest. (Norii)

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe. (Norii)