Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "gratie"

O frumusețe fără grație e o frumusețe lipsită de farmec.

© CCC

Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.

Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.

Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine,
fluier a pagubă.

Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.

Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului,
surzesc.

Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine,
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.

Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau și curăț lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale și în vulturi.

Tocmai acum, tocmai acum
când ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.

Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
mai ales în gheață, mai ales în gheață,
ca ea, scumpa și divina de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.

La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu șchioapătă?!

(Ea)

Privirea ta e trandafir în floare…

Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere…

Și trupul, val, și mersul, adiere…

Și glasul, cântec de privighetoare!

 

Tu ești a vieții mele sărbătoare

Și-a bietului meu suflet reînviere-

Căci mă renaști cu alba mângâiere

Din grațiile tale-ncântătoare.

 

Dar de-aș atinge scumpa ta ființă

Cu cea mai mică umbră de dorință,

Aș profana iubirea mea curată,

 

Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul

Și-n sărutarea mea necumpătată

Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul…

(Mi-aș pierde paradisul)

Politetea este gratia spiritului.

Frumusetea fara gratie e ca si carligul fara momeala.

Poporul român este imprevizibil: trece de la grația supremă la servitutea voluntară în câteva ore.

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.

Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate

Atinge al meu suflet când străbate

Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.

 

Şi te iubesc cu zilnică iubire,

În paşnic fel, în zori, pe scăpătate –

Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,

Curat, aşa cum fugi de linguşire.

 

Şi te iubesc cu patimă avută

În vechi dureri şi cu credinţa care

Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.

 

Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,

Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajută

Te voi iubi în moarte şi mai tare.

 

(Sonetul 43, Sonnet XLIII, Cum te iubesc?)

traducere Maria Banuş

Poetul este nu atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.

Gratia e mai frumoasa decat frumusetea.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.