Elizabeth Barrett Browning

Elizabeth Barrett Browning, 6 mar. 1806 – 29 iun. 1861, poetă, eseistă și pamfletar englez din epoca victoriană, populară atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite încă din timpul vieții sale. A scris versuri de o deosebită sensibilitate, dedicate soțului ei, poetul Robert Browning. A trăit 55 de ani.

Poetă a iubirii în timpul epocii victoriene, Elisabeth Barret Browning a fost un copil-minune al literaturii engleze: talentată și precoce, și-a publicat primul poem la vârsta de 12 ani.

Cea mai mare dintre cei doisprezece copii, Elizabeth a început să scrie poezii de la vârsta de unsprezece ani. Era interesată de operele din antichitatea greco-latină și ebraică, citite în original. Cultiva, de asemenea, marii clasici ai literaturii engleze, franceze, germane și italiene.

Lovită de o boală incurabilă, tânăra virtuoză a fost nevoită să trăiască în recluziune, tiranizată de tatăl ei. Astfel, viața ei s-a schimbat atunci când, la 15 ani, a fost lovită de o paralizie, fără îndoială de origine psihosomatică, agravată de pierderea mamei sale în 1828 și, mai ales, de moartea tragică, în 1840, a fratelui ei preferat, Edward. Apoi, a locuit izolată în camera ei de pe strada 50, Wimpole Street, Londra, alături de un tată cu o afecțiune tiranică fațăa de copiii săi cărora intenționa să le impună celibatul.

În anii 1840, Elizabeth a fost introdusă în societatea literară prin vărul ei, John Kenyon. Prima sa colecție de poezii pentru adulți a fost publicată în 1838 și a scris prolific între 1841 și 1844, producând poezie, traducere și proză.

Elizabeth a organizat campanii pentru abolirea sclaviei, iar munca sa a contribuit la influențarea reformei în legislația privind munca copilului. Producția sa literara prolifică a făcut-o rivala poetului Alfred Tennyson la candidatura de poet laureat. La moartea poetului William Wordsworth, a devenit candidatul preferat să-i urmeze ca noul poet-laureat al Angliei (titlu decernat pe viață prin care personalitatea respectivă devine membru al casei regale), dar în cele din urmă, Alfred Tennyson a fost cel care a câștigat in extremis.

Volumul lui Elizabeth, Poeme (1844), i-a adus un mare succes, atrăgând admirația scriitorului Robert Browning. Starea sa de sănătate nu a împiedicat-o să scrie: și-a început idila epistolară cu Robert Browning, un tânăr poet englez.

Corespondența pe care au început-o s-a transformat în curand într-o legătură de dragoste. După doi ani, cuplul s-a căsătorit, în secret, de teama dezaprobării tatălui ei, și a fugit în Italia, sursă de inspirație romantică pentru tânără. Acolo a compus cele mai faimoase poezii: „Serafimii și alte poezii”, septembrie 1846. În urma căsătoriei, a fost, într-adevăr, dezmoștenită de tatăl ei. Din 1846, vor locui tot restul vieții în Italia.

Au avut un fiu, Robert Wiedeman Barrett Browning, pe care îl numeau Pen. Elizabeth a murit la Florența în 1861. O colecție din ultimele sale poezii a fost publicată de soțul ei la scurt timp după moartea sa.

Elizabeth Barrett Browning este cunoscută pentru două lucrări, Sonete unei portugheze, în care își cântă dragostea incipienta, apoi triumfătoare in fata obstacolelor, pentru Robert Browning, și Aurora Leigh, un roman lung, în versuri, în care abordează probleme istorice, sociale și politice, dar urmărește, de asemenea, itinerarul personal, intelectual și moral al unei artiste care își revendică feminitatea și împlinirea vocației.

Colecția sa „Aurora Leigh” din 1857 rămâne o operă majoră a literaturii feministe. Pe un ton liber și detașat, poeta evocă emanciparea femeilor la nivel social și intelectual.

Este una dintre figurile majore ale poeziei victoriene, o scriitoare atât angajată, cât și lirică, cu o cultură enciclopedică, care, așa cum scrie în Aurora Leigh, s-a străduit să “analizeze, să confrunte și să-și pună întrebări” exprimându-și tulburarea sau extazul inimii sale.

Chiar dacă faima lui Elisabeth Barret Browning a fost eclipsată de cea a soțului, ea a lăsat în urmă cele mai emoționante versuri de dragoste din lirica secolulului XIX.

Opera lui Elizabeth a avut o influență majoră asupra scriitorilor proeminenți ai vremii, inclusiv asupra poeților americani Edgar Allan Poe și Emily Dickinson.

Una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale este cea intitulata „Cum te iubesc?” (Sonetul 43, 1845).

Opere principale:

Sonete unei portugheze (“Sonnets from the Portuguese”), traduse în limba română de Mărgărita Miller-Verghy, 1847; Ferestrele casei Guidi (“Casa Guidi Windows”), 1851; Poeme înainte de Congres (“Poems Before Congress”), 1860; Aurora Leigh, 1857.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.